Vis vertical - Nicolae Visoiu

VIS VERTICAL Doamne, cum este posibil? Sa fiu, oare, fericit? Ratacesc prin Cai Lactee Dinspre zori spre asfi ntit! Treaz ori de adorm, imi pare Ca, mereu, e ’naltul vis Care ma arunca, simplu, Pe versanti din Paradis… Simt ca toata omenirea, De la Facere incoace, E doar un decor prozaic, Care face si desface, Cand, pe scena mea interna, Pasii ei rasuna plin, Tot privind, fara oprire, La siajul sau divin… Toate stelele mi-asculta Monologul despre dor, Stranse-n abundenta noptii, Mai ceva ca un sobor, Sunetele se asaza, Maculand un portativ, Si-mi vorbesc despre articol Doar in cazul genitiv. Uvertura la concertul Performat de heruvimi Umple astazi Universul Cu un vals in trei patrimi… ……………………………………. Doamne, fa-ma sa fiu vesnic Si acorda-mi harul viu, Nu-mi ajunge infi nitul, Despre ea, sa-ncerc sa scriu…