Vespasian Erbiceanu (1865-1943). Studiu monografic - Sorin Radu

Dupa trei decenii de peregrinari in lumea intreaga, perioada in care nu de putine ori m-am simtit marcat de anonimatul propriei existente, am revenit acasa, in tara. De atunci, din anul 2000, am ramas la fel de categoric in hotararea de a scoate din uitare personalitati marcante ale familiei mele care au contribuit la dezvoltarea culturala si sociala a Romaniei. Fara a fi istoric sau scriitor, am fost sustinut in aceasta dorinta de o serie de evenimente (ne)asteptate, precum si de remarcabile initiative private care astazi ma fac sa fiu mandru de cele intre timp realizate. Preludiul la efortul de recuperare a memoriei familiei dateaza din anii ’80, cand Iosif Sava, binecunoscut critic muzical, a luat initiativa sa publice in doua volume corespondenta sorei bunicului patern, pianista si pedagoga Constanta Erbiceanu (1874-1961), cea care mi-a marcat anii copilariei si ai adolescentei insuflandu-mi o pasiune nedezmintita pentru muzica clasica, pasiune care m-a insotit fara incetare de-a lungul vietii. Desigur, eram tare mandru de strabunicul patern, Academicianul Constantin Erbiceanu (1838-1913), si aveam toate motivele, caci stiam despre el ca a fost un precursor al istoriografiei romane moderne, elenist, teolog, frecvent citat in studiile de specialitate, bizantinolog, avand o opera complexa in diversitate si intindere, ramasa in parte actuala chiar si astazi. Am aflat din presa, cu totul intamplator, ca volumul sau Cronicari greci care au scris despre Tarile Romane in epoca fanariota a fost propus de Ministerul Culturii spre republicare in anul 2003. Initial, era vorba de o editie anastatica, dar gratie unei fructuoase colaborari cu Editura Cronicar, am reusit sa public in acelasi volum o serie de documente, fotografii si diplome, precum si autobiografia sa postuma intitulata Viata mea. In plus, volumul a beneficiat de erudita postfata a istoricului Andrei Pippidi, nepot al lui Nicolae Iorga, prieten de-o viata al strabunicului meu. Ca o prelungire fireasca a initiativei lui Iosif Sava, doamna Dr. Lavinia Coman a publicat la Editura Meronia un volum dedicat Constantei Erbiceanu, avand subtitlul O viata daruita pianului. Actualmente, doamna Coman pregateste o noua editie, revazuta si adaugita, a biografiei matusii mele, profesoara unor elevi precum Silvia Serbescu sau Valentin Gheorghiu. Pe baza documentelor obtinute dupa multe staruinte de la C. N. C. A. S., prof. univ. dr. Sorin Radu (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu) a putut pregati dupa indelungate si minutioase cercetari biografia politica a bunicului matern, Ion Flueras (1882-1953). Si dansul mi-a fost un model in viata: fruntas al miscarii social-democrate din Transilvania cu rol important in realizarea Marii Uniri, membru al Consiliului Dirigent si unul dintre cei mai importanti lideri ai miscarii sindicale si ai social-democratiei interbelice. Cum era de asteptat in noile conditii politice de dupa 1945, a fost condamnat si exterminat pe cand se afla detinut la penitenciarul Gherla. Biografia bunicului matern, scrisa de istoricul si universitarul Sorin Radu a aparut intr-o prima editie la Editura Nemira, in 2007, iar a doua editie revazuta si adaugita a vazut lumina tiparului la Editura Cetatea de Scaun, dupa cinci ani, in excelente conditii. In 2008 a aparut sub ingrijirea Prof. dr. Hristache Popescu volumul Mari personalitati ingineresti, avand capitole dedicate ramurii ingineresti a familiei Erbiceanu: bunicul Laurentiu Erbiceanu (1876-1936), tatal Ing. Constantin (Dinu) Erbiceanu (1913-1998) si subsemnatul (n. 1939), dar si a unchiului Ing. Dinu Eliade (1914-2005) sotul surorii tatei, Florica (n. 1915). La solicitarea Guvernatorului Mugur Isarescu, am pus la dispozitia Muzeului Bancii Nationale a Romaniei documentele aferente ale lui Costica Teodorescu, vice-Guvernator al B. N. R., sot al surorii bunicii paterne, Eufrosina Erbiceanu (nascuta Popovici-Baznosanu). Iar pentru alt frate al acestei bunici, prof. Andrei Popovici-Baznosanu am donat numeroase documente Statiunii Zoologice din Sinaia, cretia sa, al carui director a fost intre anii 1922-1941. Intre timp, deoarece activitatile se inmulteau de la an la an, catre sfarsitul anului 2008 am inregistrat, in calitate de presedinte-fondator, Fundatia Culturala Erbiceanu (FCE). De la bun inceput, fundatia s-a bucurat de prietenia istoricului Neagu Djuvara care, totodata a devenit Presedinte de onoare. De pilda, una din primele activitati editoriale pe care FCE le-a sustinut a fost realizarea si publicarea volumului secund din Istoria Portului Constanta – Portul lui Laurentiu Erbiceanu (Editura Ex-Ponto, 2011), de catre Ing. Petre Covacef. I-a urmat Ulfila sau starea crestinismului in Dacia Traiana in sec. IV de Acad. Constantin Erbiceanu (Editura Enciclopedica, 2013). Reeditarea acestei lucrari de capatai a strabunicului meu a beneficiat de actualizare si de aparatul critic realizat de Pr. dr. Mihai Ovidiu Catoi. Reeditarea volumului Ulfila a avut loc in contextul centenarului de ...