Vampirii si Donatorii Casei - Mihail Platonov

Ati fost vreodata intr-o casa in care locuiesc vampiri? Sunt convinsa ca raspunsul dumneavoastra la aceasta intrebare, ori va fi afirmativ, ori veti inchide cartea, pentru ca pur si simplu nu credeti in fortele malefice. Dar nu aveti dreptate. Malefice, benefice sau de orice fel ar fi, aceste forte exista. Chiar langa noi. In casele si apartamentele noastre. Este cam infricosator, nu-i asa? Da, daca nu stim cum sa ne purtam cu ele.          Odata am sunat-o pe prietena mea cea mai buna. Ea mi-a raspuns tipand isteric: -         Cine? Cine sunteti? Ce vreti? -         Liusia, ce ai, ai innebunit? Sunt eu, Nastia. Ce-i cu tine, de ce tipi asa? -         Nastia, tu erai? Iarta-ma, dar nu mai pot suporta… Nu mai pot sa stau aici… Ea este vampir… Gaseste-ne, mie si mamei, o camera de inchiriat, macar pentru o luna, trebuie sa ma odihnesc… -         Dar… cine-i vampir? -         Vecina noastra. E vampir, stiu sigur, m-a sleit de tot de puteri, iar pe mama o s-o bage in mormant inainte de vreme! Ajuta-ne sa inchiriem o camera, - a inceput din nou sa se tanguie Liusia. -         Asculta, nu inteleg nimic din ce se intampla. Daca n-ai nimic impotriva, vin acum pana la tine. Cand am intrat in apartamentul prietenei mele, ea se linistise deja, nu mai plangea, iar din bucatarie venea un miros imbietor de prajitura de casa. „Asa da, m-am gandit eu, a copt ceva bun cu ocazia vizitei mele. Tot e mai bine, decat sa planga!” Sedeam toate trei – eu, Liusia si mama ei -  in camera prietenei mele si beam ceai cu chec. Ascultam povestile lor despre vecina vampir si examinam camera cu coada ochiului: ceva se schimbase de la ultima mea vizita. Dar ce anume? Masa, cele doua canapele, sifonierul, televizorul, icoanele de pe perete, covorasul inflorat de langa prag, toate erau la locul lor. In fotoliu motaia Tihon, motanul siberian. Ne observand nici o schimbare, am continuat sa ascult povestea prietenei mele. Vecina lor nu se mutase de multa vreme in apartamentul comun. Dar, de cum s-a instalat, a inceput sa-si impuna propriile reguli. In numai doua luni, a reusit sa se certe cu toti locatarii, pe toti voia sa-i invete minte, de toti era nemultumita, isi vara nasul peste tot, cautand samanta de scandal. In cele din urma, toti vecinii au ajuns la concluzia ca ea face acest lucru inadins, ca sa-i scoata din sarite, pentru a putea apoi sa le soarba energia. Se pare insa ca saptamana trecuta vecina a plecat la tara, la niste rude. -         A plecat, dar acum camera ei este vampir, repeta cu incapatanare Liusia, iar mama ei dadea aprobator din cap. -         Asa ceva nu se poate. Chiar daca energia din camera ei nu este benefica, oricum nu putea  sa ajunga in camera voastra. Vampirii fura energia prin contact direct. Prin perete nu se poate… Pronuntand aceste cuvinte, mi-am dat dintr-o data seama ca nu ma simt bine, ca mi-e rau, capul mi se invartea, mi-era greata. M-am dus la baie, m-am spalat pe fata cu apa rece. Mi-am mai revenit putin, dar mi-era cam teama sa ma intorc in camera… Liusia a venit dupa mine la baie. -         Ce ai, ti-e rau? Vezi? Eu patesc asa in fiecare zi. Mi-e si frica sa vin acasa de la serviciu. Acasa nu pot sa dorm deloc, in schimb la birou atipesc si in picioare. Daca n-ar fi mama, probabil ca nici n-as mai veni aici, as umbla brambura, pe la cate o colega… Si Liusia incepu iar sa se smiorcaie. Ne-am intors impreuna in camera. Si atunci, din prag, am vazut acel ceva nou, pe care nu-l observasem de la inceput: intr-un colt al camerei era o planta, ale carei tulpini se catarau pe pereti. -         Ce-i asta? – am intrebat. -         O orhidee. Am primit-o de ziua mea de la colegii de birou. Numai ca mi-au spus ca are nevoie de un climat special, de oranjerie. Nu-i asa ca-i frumoasa? Liusia, mama ei si orhideea erau in asteptarea raspunsului meu, iar eu taceam. Incercam sa stabilesc un contact cu planta. Intelesesem deja ca orhideea era cea care le lua energia si voiam sa o rog sa le lase in pace pe cele doua femei. Nu reuseam insa deloc sa intru in contact cu ea. Orhideea ma ura, asa cum ii ura pe toti cei care locuiau in apartament. -         Liusia, vrei sa ma crezi sau nu, dar nu vecina ta este vampirul, ci mandretea asta de floare. Mai bine ai duce-o la serviciu, sau la gradina botanica. Intelegi, orhideele sunt niste vampiri clasici si iau foarte multa energie de la oameni. Iar tu il mai ai si pe Tihon. Este adevarat ca si pisicile iau energie de la oameni, dar numai cand trebuie si cat trebuie. Se pare ca la tine in camera toti iau energie, dar de dat, dai numai tu. Mama ta este in varsta si are putina energie proprie, deci nu are ce sa dea, dimpotriva, mai are nevoie de un supliment energetic. Este un fapt cunoscut ca persoanele in varsta si copiii iau energie din exterior. Intrucat batranii ies rareori din casa si deci nu isi pot lua energia din natura, o iau de la membrii familiei, sau de la animalele si plantele de apartament. Si este absolut norma...