Ultrajul judiciar. Jurisprudenta recenta - Dragos Calin, Ciprian Coada

Autoritatea este un atribut al puterii, specific formelor de organizare statala, conferit prin lege si unor forme organizationale fara caracter etatic, ce concura la promovarea si apararea unor interese generale ale societatii. De acest prestigiu, de care trebuie sa se bucure toate aceste organizatii, depinde intr-o mare masura exercitarea corespunzatoare a atributiilor incredintate, potrivit legii, si desfasurarea in bune conditii a activitatii acestor forme de organizare statala si nestatala.   Tocmai de aceea, legea penala apara atributul autoritatii impotriva tuturor faptelor care ii aduc atingere, incriminand ca infractiuni acele abateri de la normele de conduita prin care prestigiul specific functiilor publice este afectat si sanctionandu-le in raport cu gravitatea lor. In randul acestor fapte, un loc deosebit de important il ocupa infractiunea de ultraj, ce are ca scop apararea acelor persoane care indeplinesc o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat impotriva oricaror atingeri aduse demnitatii, libertatii psihice si integritatii lor fizice, pentru fapte indeplinite sau activitati aflate in legatura cu exercitiul functiei.   Urmarind sa asigure prestigiul autoritatii de stat impotriva manifestarilor de acest gen, alaturi de infractiunea de ultraj, Codul penal a incriminat prin dispozitiile art. 279, infractiunea de ultraj judiciar, in cadrul Titlului IV al Partii speciale, consacrat infractiunilor impotriva infaptuirii justitiei. Potrivit dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul penal, amenintarea, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte ori omorul, savarsite impotriva unui judecator sau procuror aflat in exercitarea atributiilor de serviciu se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate. Dispozitiile art. 279 alin. 2 din Codul penal prevad ca savarsirea unei infractiuni impotriva unui judecator sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, de aceasta data, in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune, ale carei limite speciale se majoreaza cu jumatate. Potrivit alineatului 3 al art. 279 din Codul penal, cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza faptele comise in conditiile alineatului 2, daca privesc un membru de familie al judecatorului sau procurorului. In sfarsit, potrivit alineatului final al textului de lege, dispozitiile alin. 1-3 se aplica si faptelor comise impotriva unui avocat in legatura cu exercitarea profesiei.   Codul penal din 1968 reglementa aceste categorii de fapte in cadrul infractiunii de ultraj, prevazute de art. 239 si art. 2391, impreuna cu cele indreptate organelor de cercetare penala, expertilor, executorilor judecatoresti, politistilor, jandarmilor, militarilor, sotului sau rudelor apropiate ale acestor persoane, alaturi de restul faptelor indreptate contra autoritatii, in cadrul Titlului V al Partii speciale.   Noul Cod penal a renuntat la modelul oferit de Codul penal anterior, din ratiuni ce tin de importanta si specificul noilor reglementari, legiuitorul justificandu-si optiunea in expunerea de motive prin argumente ce tin de necesitatea unei protectii mai eficiente a valorilor sociale ocrotite de legea penala.   Potrivit initiatorilor actului normativ, justificarea incriminarii distincte a infractiunii de ultraj judiciar fata de infractiunea de ultraj consta in aceea ca, prin vointa legii, judecatorul, procurorul sau avocatul au atributiile judiciare cele mai importante, iar de modul de indeplinire a acestora depinde decisiv buna desfasurare a cursului unui proces si rezultatul acestuia, astfel ca asigurarea unei protectii sporite impotriva unor forme de violenta exercitata asupra lor este, din aceasta perspectiva, justificata.   Intrucat aceasta distinctie este intalnita si in Codul penal francez (art. 433-3) si Codul penal italian (art. 341 si art. 343), ratiunea pentru care aceasta varianta speciala a ultrajului a fost incriminata distinct, iar nu ca o circumstanta agravanta a infractiunii impotriva autoritatii, este legata de largirea sferei sale de protectie, in raport cu reglementarea anterioara, prin includerea unor categorii de persoane implicate in infaptuirea actului de justitie si care nu sunt functionari publici, prin urmare, nu pot avea vreo atributie in exercitarea autoritatii de stat la care se refera art. 257 din Codul penal, asa cum sunt avocatii.   Un alt element de noutate este cel de la alineatul 2 al art. 279 din Codul penal, iar el este legat de savarsirea infractiunii impotriva unui judecator sau procuror ori impotriva bunurilor acestuia, in scop de intimidare sau de razbunare, in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu, aceasta dispozitie speciala nefiind prevazuta de Codul penal anterior, sub imperiul caruia faptele comise in acest scop erau ...