Toleranta, coexistenta, antagonism - Joachim Bahlcke, Konrad Gundisch

Transilvania in epoca premoderna reprezinta un obiect de cercetare atragator si adecvat pentru o istorie comparativa a religiei si a formelor sale institutionale. Diversele sisteme de constituire, amestec si diferentiere a grupurilor pe baze religioase, etnice si lingvistice, i-au fascinat dintotdeauna pe cercetatorii din interiorul si din afara regiunii. Aceste consideratii sunt mai cu seama valabile in ce priveste convietuirea si coexistenta numeroaselor comunitati de credinta carora le-au apartinut diferitele popoare din Transilvania. Situatia a fost adeseori abordata in lucrari stiintifice, precum si in texte literare si cantece, care evoca tocmai toleranta religioasa subliniata drept caracteristica a Transilvaniei. „Transilvanie toleranta/ adapost credintelor”, unde „in rugaciuni unite/ urca limbile-mpartite/ spre dumnezeiescul tron” – asa sta scris in cunoscuta poezie Transilvanie, dulce tara, scrisa de Maximilian Leopold Moltke in anul 1846, devenita apoi imn al sasilor transilvaneni1. in plus, Moltke insusi era originar din Kostrzyn2 si venise la varsta de 20 de ani la Brasov, ca ucenic de librar: in calitatea sa de observator extern, atent la perceptia diversitatii religioase in Transilvania, se potriveste in mod exceptional dezideratelor acestui volum. Insa poezia lui Moltke subliniaza, de asemenea, pericolul fundamental de a extrage si interpreta constatarile corespunzatoare privind omogenitatea, respectiv diversitatea religioasa intr-o maniera prea mult conditionata de nevoile si interesele de legitimitate ale prezentului. Astfel, in cele mai multe cazuri se poate arata cu usurinta in ce context politico-social coexistenta si convietuirea diferitelor grupuri religioase au fost considerate un aspect pozitiv, contribuind la consolidarea statului si la dezvoltarea culturala si in ce context au fost vazute ca un aspect negativ, intr-o apreciere cu semn schimbat de aceasta data. Transilvania a fost pur si simplu un spatiu ideal de comunicare si interactiune a unor culturi si sisteme axiologice cu fundamente religioase diferite. Totodata, Transilvania a fost si un loc in care concurenta intraconfesionala si intrareligioasa a fost traita si resimtita. Indeosebi aceasta constatare trebuie relevata, in opozitie cu tendintele armonizante retroproiective. Aceasta pluristratificare prezenta in perceptia diversitatii religioase in Transilvania epocii premoderne a fost abordata in cadrul unui colocviu international, organizat de Societatea de Studii Transilvane din Heidelberg, catedra de istorie premoderna de la Institutul Istoric al Universitatii din Stuttgart si Universitatea „Babes-Bolyai” din Cluj-Napoca, si care a avut loc intre 18 si 20 septembrie 2008, la Stuttgart. Gazda a fost Institutul pentru Relatii Externe din Stuttgart. Participantii au provenit din Romania, Ungaria si Germania; discutii intense au imbogatit schimbul de idei si informatii. Scopul principal al intrunirii l-a reprezentat abordarea perceptiilor diversitatii in contextul epocii lor, pe baza cat mai multor tipuri de surse. Astfel, trebuia creionata o imagine diferita a reprezentarilor despre toleranta si coexistenta din perioada premoderna, eventual mai apropiata de realitate fata de cea pe care o aveam din cercetarile anterioare. Organizatorii au incercat nu doar sa ia in considerare toate grupurile religioase din Transilvania de dupa Reforma, ci si ca acestea sa fie tratate in diferite etape istorice. Prin urmare, in acest volum, care documenteaza contributiile de la sesiunea din Stuttgart, sunt prezentate, printre altele, relatari de calatorie, autobiografii si jurnale ale membrilor diferitelor comunitati confesionale, descrieri istorico-geografice, culegeri de legi si reviste. De asemenea, sunt avute in vedere carti de costume si vedute urbane, marturii culturale si texte literare; astfel de studii de caz lipseau pana acum aproape in totalitate. Perceptia celorlalte directii confesionale joaca in toate studiile de caz un rol, la fel ca si strategiile de delimitare ale propriei confesiuni si constructia de autostereotipuri. De asemenea, intrebarea pusa de mai multe contributii este in ce masura toleranta religioasa postulata incepand cu anul 1570 a fost resimtita in realitate, cum a fost observata chiar de cei care luau parte in mod direct la ea, dar mai cu seama de straini. Totodata, se gasesc analize privind situatia comunitatilor confesionale tolerate sau asuprite, in special ortodocsii si evreii, in „toleranta” Transilvanie: se investigheaza cine, cum si in ce fel inregistra aceasta situatie. Desigur, contemporaneitatea surselor nu poate oferi singura raspunsuri satisfacatoare la intrebarea initiala – fara a lua in considerare ca fiecare izvor in sine nu deschide decat o perspectiva a realitatii si ca oricum, insasi aparitia sa marcheaza mai degraba exceptia decat regula, mai degraba conflictul decat consensul. In plus, e necesara o terminologie adecvata pentru a descrie si analiza constatarile reiesite in urma invest...