Texte alese - Sfantul Ioan Damaschin

Studiu introductiv de Arhid. Lect. dr. Eugen Maftei. Selectie de texte si comentarii de Pr. Adrian Agachi In cartea sa de Memorii parintele Constantin Virgil Gheorghiu marturisea De la mama am invatat ca poezia este o opera de utilitate publica. Poetul scrie versuri care nu sunt auzite doar pe pamant de oameni ci si in cer de Insusi Dumnezeu . Continuand ideea anterioara putem adauga ca imnografia este de fapt o poezie cereasca transpusa pe intelesul oamenilor. Imnograful spre deosebire de poet isi ia inspiratia din experierea harului dumnezeiesc si traduce limba vesniciei in cuvintele noastre sarace pamantesti. Vasile Voiculescu isi incheia un frumos sonet cu urmatoarele cuvinte Ci smulg tariei verbul de dincolo de fier Si orice vers ce-ti darui i-un fir de nemurire . Bun cunoscator al dialecticii si filozofiei antice al scrierilor patristice si al dogmelor bisericesti Sfantul Ioan Damaschin c. 676 4 dec. 749 a stralucit si prin talentul sau imnografic un veritabil dar primit de la Dumnezeu. Aceasta calitate deosebita a infrumusetat nu doar cantarile bisericesti ramase de la el pana in zilele noastre ci si celelalte scrieri ale sale fie ca vorbim despre monumentala sa opera Dogmatica de lucrarile impotriva ereziei iconoclaste de cuvantarile rostite cu diferite ocazii sau de tratatele sale cu o puternica influenta filozofica. A scrie intr-un mod poetic este dovada unui suflet transfigurat de bucuria trairii alaturi de Dumnezeu. Si chiar atunci cand lucreaza in sfera dogmaticii un domeniu care este caracterizat printr-un grad inalt de cunoastere si redare precisa a termenilor Sfantul Ioan Damaschin reuseste sa pastreze caracteristica poeziei. In textele cuprinse in volumul de fata Sfantul Ioan Damaschin ne vorbeste despre tot ceea ce ar trebui sa reprezinte poezia vietii noastre legatura de iubire cu Dumnezeu. A iubi si a fi iubit pentru vesnicie este implinirea suprema a omului si pentru aceasta a fost creat de Dumnezeu. De aceea un mare poet ca V. Hugo nu a gresit cand a spus ca a pierde iubirea este uneori la fel de grav ca a-ti pierde sufletul . Iar a pierde poezia propriei vieti inseamna uneori a uita adevarata limba a sufletului cea a vesniciei. Editura Cuvantul Vietii