Tabloul - Mariana Emiliana Dumitrescu

Noaptea era linistita iar casa Veronicai era cuprinsa de o pace adanca. Dupa o zi obositoare Veronica a adormit imediat dar somnul ei fu curand intrerupt de un vis intens. Se facea ca era invaluita intr-o lumina calda aurie ca un rasarit bland de vara. Pe masura ce privirea ei se obisnuia cu stralucirea aceea si-a dat seama ca in mijlocul acelei lumini se afla o figura delicata si binevoitoare era chiar Maica Domnului purtandu-si Pruncul in brate. Chipul ei era senin iar privirea linistitoare si profunda. Veronica o privea fascinata incapabila sa-si ia ochii de la imaginea sfanta. Ii simtea bunatatea si blandetea ca o imbratisare calda. Maica Domnului i-a zambit si a inceput sa-i vorbeasca iar cuvintele ei rasunau ca un ecou linistitor - Fiul tau are nevoie de calauzire. El poate gasi mantuirea dar va trebui sa faca un sacrificiu iar calea lui va fi presarata de incercari. In timp ce rostea aceste cuvinte ii arata un tablou. Era o imagine uluitoare a Fecioarei Maria tinandu-l in brate pe Pruncul Iisus iar in jurul lor stralucea o lumina blanda ca o aura cereasca.