Stefan Ciobanu, un savant profesor luptator neinfricat pentru unirea Basarabiei - Radu Stefan Vergatti

Cand am inceput sa scriu randurile urmatoare mi-am pus intrebarea cui va folosi ceea ce aveam sa astern pe hartie. Este firesc. Pentru un scriitor obligatoriu trebuie sa existe aceasta problema. Daca o carte este utila atunci ea circula pentru ca va interesa publicul. In acel caz desigur paginile scrise si tiparite vor forma o carte adevarata. Daca o carte este depozitata pe rafturile unei biblioteci unde zace fara a fi citita sau cel putin rasfoita atunci valoarea ei se reduce la un vraf neinteresant de hartii. In acest al doilea caz nevoia de a scrie acele pagini devine total inutila si cartea nu foloseste nimanui. Stefan Ciobanu a reprezentat o figura remarcabila in viata publica politica si culturala a Regatului Romaniei in prima jumatate a secolului al XX-lea. Impresionant si frapant este ca Stefan Ciobanu nascut pe malul Nistrului intr-un sat Talmaza aflat sub stapanire tarista educat in scoli rusesti nu si-a uitat niciodata originea si a fost constient in permanenta de sentimentul ca este roman. Sigur familia in care s-a nascut era de tarani romani. Satul sau era romanesc. Insa scoala rusa absorbita de el la toate nivelurile primar gimnazial scoala normala universitate nu l-a putut face sa se rusifice si nici sa-si piarda identitatea romaneasca. Studiile sale stralucite datorita inzestrarii native si a colaborarii cu mari filologi slavisti si romanisti ai vremii cum au fost academicianul iudeu Vladimir Nicolaevici Peretz si romanul dupa mama Alexandr Ivanovici Iatimirski au permis fiului de tarani romani din Basarabia sa elaboreze studii stiintifice prin care sa analizeze istoricul si evolutia legaturilor dintre literatura romana si cea slavona. Privind raportul temporal el a putut demonstra ca ambele literaturi au aparut aproximativ in acelasi timp. Valoric Stefan Ciobanu a dovedit ca ambele au dat posibilitatea sa se afirme mari scriitori. Daca literatura rusilor a avut succes si s-a facut cunoscuta prin lucrari scrise in evul mediu cea romana a unui popor mic dintr-o tara cu o suprafata mult mai redusa a fost greu sa ajunga la aceeasi raspandire. Dar aici a intervenit meritul lui Stefan Ciobanu de a fi demonstrat valoarea scrierilor romanesti. Pentru el o problema speciala a constituit-o modul in care a fost tratat fostul domn Dimitrie in Rusia. S-a aplecat mult asupra principelui carturar refugiat in Imperiul Tarist. A fost necesar. In Regatul Romaniei istoricii literatii folcloristii etc. au prezentat relatiile dintre principele moldovean si tar a fi fost bune tot timpul. Stefan Ciobanu a nuantat aceasta teza. Folosind documentele prafuite din arhivele rusesti aproape inaccesibile cercetatorilor din Romania acelei perioade Stefan Ciobanu a demonstrat ca numai dupa o presupusa legatura morganatica a lui Petru cel Mare cu frumoasa Maria fiica majora a lui Dimitrie Cantemir i s-a acordat o demnitate de stat in Imperiul Tarist principelui moldovean. Deci numai la sfarsitul vietii Dimitrie Cantemir a primit ceea ce merita. Dimitrie Cantemir si fiul sau Antioh au ramas modele de studiu pentru metoda folosita in cercetare si modalitatea de valorificare si raspandire a noutatilor. Din pacate cantemirologii romani au tinut seama putin mult prea putin de studiile lui Stefan Ciobanu in domeniu. Si in Istoria literaturii romane vechi publicata in anul 1947 catre sfarsitul vietii a sustinut si demonstrat aceleasi teze legate de raportul temporal si valoric intre literatura slavona limba rusa si literatura romana. A pus si problema raportului cu celelalte literaturi europene. Pe acest taram stiintific a dus Stefan Ciobanu primele sale lupte pentru redesteptarea si impunerea constiintei nationale a romanilor basarabeni. Interesant si insemnat este pentru miscarea etnica romaneasca din Basarabia ca in fruntea ei s-au situat in primul rand intelectualii proveniti din mediul rural dintre asa-numitii culaci . Cu toate eforturile de rusificare autoritatile tariste nu au reusit sa inabuse vocea sangelui romanesc. La mai bine de un veac de la cotropirea Basarabiei de catre Imperiul Tarist in acea regiune se gaseau tineri intelectuali romani de inalta tinuta. Ei cereau cu tarie prin presa cu caracter semilegal prin discursuri prin poezii si cantece prin societati secrete prin predici rostite in limba romana in biserici sa ajunga la independenta si la unirea cu Romania. Perseverenta acestor tineri proveniti din randurile paturii bogate din lumea rurala care le dadea forta si independenta economica arata capacitatea de rezistenta si de lupta a romanilor. Ei formau grupul activ al nucleului romanesc din Basarabia care rezista si se amplifica in ciuda terorii a rusificarii si chiar a schimburilor de populatie fie prin deportari din Basarabia fie prin aducerea altor neamuri de alte etnii pe pamanturile basarabenilor. Figuri luminoase ale miscarii basarabene de redesteptare si afirmare nationala au fost Ioan Pelivan Pantelimon Halippa Vasile Stroescu Daniel Ciugureanu Gherman Pantea etc. O parte dintre ei au fost