Stapana gastelor - Maria Antonietta Viero

Gastele evident intr-un asemenea context fac aluzie la ceea ce scapa ganduri vise oameni si evenimente sunt tot ceea ce la voia intamplarii ca si frunzulita fragila din opera lui Leopardi inscrisa in titlul cartii precedente este imprevizibil si inexpugnabil reticentt la orice incercare a stapanei de a-i tine firul de a-l controla. Si este logic in fata acestei imposibilitati sentimentul atroce spinii de frica chiar care metaforic asediaza si sfasie carne si inima ca sa se aseze cu sangele sau de cerneala pe hartie in donatia paginii intr-un depozit luminos de cuvinte redat intr-un soi de gangureala silabisita ce-si amana pronuntarea explicita aproape ca si cum ar amana si exorciza riscul explicit si complet al rostirii aproape ca si cum ar linisti lucrurile neintamplate ca intrun interminabil priveghi in fata urgentei dramatice a durerii cea proprie nu mai putin decat cea a alter ego-ului sau care traieste vag intre rasul si plansul de fiecare zi. Vincenzo Guarracino