Sonete - Marin Sorescu

„Continutul sonetelor lui Marin Sorescu intereseaza prin autenticitatea unor trairi mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traverseaza cateva epoci si poposesc in contemporaneitate. Eros, reflectie grava, neliniste, satira, demnitatea trairii, mituri si motive biblice si istorice – toate purtand pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regaseste in actul creatiei – poetul cultiva metrici diferite, exista aici o arta a concentrarii esentelor, dar si un univers de imagini inedite. Imaginarul tuteleaza fiecare impuls poetic.“ George Sorescu SUNT EU MEREU In mine e un dram de departare Ce tot m-alearga ca argintul viu. Sub pasi imi fuge timpul, iute schiu, In fata-mi cand un munte, cand o mare. Sunt eu mereu? Ma uit si una stiu: Alcatuit din trasaturi bizare, Din mozaic o pietricica doare, Mutand-o, ma tot schimb din tata-n fiu. Si-aceasta departare, acest hram, Ce-l port in mine, sambure de foc, Deopotriva mi-e si bat si ham, Ma-ndeamna si struneste – si-i un joc Mai vicios ca jocul de noroc – Si eu, pe mine, cui sa ma reclam?