Sonatina pentru pian op. 3 nr. 2 - Doru Popovici

Sonatina pentru pian 1953 op. 3 nr. 2 ocupa un loc de rascruce in creatia lui Doru Popovici. Scrisa la numai 21 de ani in anii studiilor bucurestene ea apartine primei perioade creatoare in care tanarul compozitor elev al lui Paul Constantinescu Martian Negrea Mihail Jora si Mihail Andricu isi clarifica instinctiv raportul dintre traditia clasica ethosul folcloric romanesc si sensibilitatea moderna a secolului XX. Nu intamplator aceasta lucrare i-a adus compozitorului un prim mare succes de atelier deschizand seria partiturilor camerale prin care numele sau incepe sa se impuna in viata muzicala romaneasca. Sonatina op. 3 nr. 2 face parte dintr-un triptic cameral de tinerete alaturi de Sonata pentru violoncel si pian op. 3 nr. 1 1952 si Sonata pentru vioara si pian op. 3 nr. 3 1953 prin care Doru Popovici isi afirma vocatia pentru formele clasice sonata sonatina elegie lucrari de camera cu relief tematic puternic si constructie solida. Chiar daca dimensiunile Sonatinei sunt mai reduse decat ale unei sonate gandirea ei este in mod evident una mare fraze lungi respiratie ampla a discursului claritate arhitecturala si un simt al culminatiilor dramatice care tradeaza deja compozitorul simfoniilor si al operelor de maturitate.