Sez Ner / Muntele Sez Ner - Arno Camenisch

Putine carti din literatura elvetiana - si poate chiar si din cea mondiala – s-au bucurat de un succes atat de rasunator, imediat dupa aparitie, ca volumul Sez Ner, tradus si de noi.  Cartea s-a vandut rapid in mii de exemplare, iar autorul a fost invitat sa-si prezinte volumul in peste o suta de locuri in tara lui si in strainatate. La ora actuala, Sez Ner este o carte tradusa in vreo zece limbi, iar autorul a primit nenumarate premii in Elvetia si peste granita, in tarile vecine. Arno Camenisch este unul dintre rarii scriitori care traiesc din scris. Editura romansa din orasul Chur (Cuera) a facut o editie auditiva pe sase discuri compacte  in lectura autorului, iar diferite teatre din Elvetia vor prezenta incepand din acest an o versiune dramatizata a cartii. Lucrarea lui Arno Camenisch s-a bucurat pana in prezent de peste 60 de recenzii in publicatii germane, romanse, franceze si italiene si de o prezentare in romana. Ce vrea sa spuna titlul cartii? In centrul cunoscutei regiuni romanse Surselva, patria cea mica a scriitorului, se afla intr-adevar un munte de inaltime medie numit Sezner. Scriitorul a despartit numele propriu real intr-un nume literar Sez Ner care, in functie de cuvantul accentuat din sintagma, poate sa insemne fie „cel negru, el insusi negru (diavolul?)”, cu accentul pe sez, fie „scaunul negru” cu accentul pe ner. Fiind vorba de un nume propriu fara rezonanta si semnificatie in spatiul romanesc am preferat un titlu mai transparent in limba noastra: Muntele Sez Ner. Desi independenta aparent, cartea face parte dintr-o trilogie, din care anul trecut a aparut in germana si al doilea volum In spatele garii. Ambele scrieri se refera la ambianta copilariei autorului. Mai multe motive, dupa opinia noastra, au contribuit la acest succes literar in Elvetia si in exteriorul ei. In primul rand faptul ca autorul insusi si-a scris opera in doua limbi, mai intai in una de circulatie (germana) si apoi a rescris-o in limba lui materna, mai putin raspandita, dar foarte adecvata subiectului (romansa), cunoscuta fiind bogatia lexicala a acesteia din urma in domeniul pastoritului. Comparand cele doua versiuni, realizam imbogatirea reciproca a celor doua idiomuri, unul pe seama celuilalt. Romansa accede la vocabularul tehnic al germanei, de exemplu, iar germana se imbogateste cu termeni specifici pastoritului din romansa. Cele doua versiuni nu sunt perfect egale, dar coincid in esenta lor. Autorul marturiseste ca a vrut sa combine „duritatea” limbii germane cu „muzicalitatea” romansei, un idiom caracterizat prin prezenta diftongilor si a cuvintelor terminate in vocala. De altfel, bilingvismul este propriu ariei geografice din care provine autorul, obisnuit cu sonoritatea celor doua idiomuri, diferite structural. Din punct de vedere lingvistic, cartea este o modalitate de adresare catre un cititor plurilingv, tipic tarii cantoanelor. Si daca initial ea a avut in vedere vorbitorii de germana si de romansa, prin traducerile ulterioare (in franceza si italiana) ea a devenit accesibila tuturor locuitorilor din cele patru zone lingvistice ale Elvetiei. Scriitorul este atent la evolutia idiomurilor cunoscute de el, cultivandu-le sonoritatile si ritmul, grija de conservare a romansei, profund germanizata in textul sau, neconstituind un scop in sine.  In al doilea rand, alegerea subiectului. Autorul a ales sa descrie o realitate dura, pe cale de disparitie, viata pastorilor  din Alpii sursilvani, asa cum a cunoscut-o  in copilarie, cand a fost el insusi de patru ori baiat la stana. Aceasta realitate n-are nimic romantic in sine, pastorii sufera, au mainile crapate, au picioarele ude, sunt confruntati cu bolile lor si cu bolile si moartea unor animale etc. Simplitatea mediului prezentat, viata de o vara langa vaci, porci, gaini, capre fascineaza cititorul modern al zilelor noastre, traitor intr-o lume de confort, si ii atrage curiozitatea. Asa se explica si faptul  ca multi tineri intelectuali se angajeaza ca pastori in Alpi si pentru noi, cei din est, mai ales prezenta fetelor (de obicei studente) este surprinzatoare. Un scriitor de marca din regiunea Surselvei, cu studii inalte, a fost ani de zile cioban la oi in platoul Greina. Civilizatia actuala, nociva in general pentru specia umana, reclama intoarcerea la natura, iar tineretul din tarile industrializate este sensibilizat in acest demers. Noua insa ne este ingaduita comparatia cu stanele noastre traditionale unde nu exista, in general, apa curenta, boiler, robinete, fosa ecologica etc., prezente in relatarea lui Arno Camenisch. Ocupat cu scrisul si cu prezentarea operei sale literare, autorului, traitor actualmente intr-un orasel din regiunea joasa a tarii cantoanelor, ii lipseste din cand  in cand posibilitatea de a se relaxa, atunci cand simte ca-i iese „fum” din cap, dupa expresia lui, practicand o munca dura, tipica muntenilor, taiatul lemnelor. Nu este deloc de neglijat nici talentul interpretativ al lui Arno Camenisch la citirea fragmentelor din op...