Scenografia de film. Anii 2000-2017 - Maria Elena Peici

Cartea isi propune decodarea itinerariului creativ in scenografia de film. Perioada analizata cuprinde cu precadere intervalul dintre anii 2000-2017. Care sunt schimbarile produse de globalizare, si retelele web, si cum este influentata conceptia, si realizarea decorului in era digitala? Care sunt noile estetici care guverneaza deciziile in film si media? Cum se influenteaza reciproc noile practici in productia de film, televiziune si media? Care este limbajul cinematografic si cum este el decodat emotional de catre spectator? Subiectul cartii este scenografia de film in contextual anilor 2000-2017, marcati de revolutia digitala si globalizare, sustinuta de proliferarea internetului. Decorul contemporan se bazeaza pe scenografia traditionala careia ii adauga noile tendinte estetice si capabilitati tehnice oferite de digital si retele web. O incursiune in istoria scenografiei de film ofera o imagine de ansamblu a evolutiei decorului, a metodelor traditionale care sunt fundatia pe care digitalul construieste noi lumi imaginare. Structurarea teoretica a conceptelor de creatie este o incercare de ordonare a tendintelor existente in realizarea scenografiei de film. Demersul procesului creativ de la concept la realizare sustinut de numeroase exemplificari ofera o perspectiva pragmatica dar si emotionala asupra meseriei de scenograf, adesea confundata in limba romana cu cea de scenarist, datorita similaritatii sonore a notiunii. Incepand cu perioada anilor 1990-2000 modul de a realiza scenografia in film si media s-a schimbat. Modul clasic de lucru, liniar, care a functionat pana atunci a luat alta turnura si evolueaza accelerat in ultima perioada. Conceptia unui proiect scenografic, prezentarea schitelor, realizarea decorului in film, cat si cel de televiziune si media, a suferit modificari semnificative comparativ cu perioada precedenta. Saltul produs de ritmul accelerat al schimbarilor poate fi comparat cu efervescenta anilor de inceput ai cinematografiei. Premizele schimbarilor isi afla radacina in perioada 1980-1990, si se bazeaza pe modificarile tehnice induse de penetrarea digitalului, proliferarea internetului, si globalizare, si coincide cu inceputurile carierei mele in scenografie. Desi schimbarile s-au produs pe nesimtite, evolutia fiind un lucru firesc, privind in urma realizam amplitudinea transformarilor care reconfigureaza coordonatele meseriei de scenograf. Lucrarea propune o privire din exterior a dar si o cercetare interioara a parcursului creativ, a motivatiilor mentale care provoaca deciziile in scenografie. Meserie fluida, si simultan hibrida, aflata la intersectia dintre arte, mestesug si tehnica, conduce cercetarea in zone de istorie, teorie a filmului, estetica, si arte plastice. Atributul interdisciplinar al scenografiei conduce studiul catre zone de arhitectura, in interdependenta cu pictura, sau artele decorative, iar componenta colaborativa a meseriei, impune expunerea componentelor decizionale in cadrul echipei de filmare: regizorala, de imagine, productie dar si a meseriilor din interiorul Departamentului de Arta: decoratori, ilustratori, recuziteri, constructori. Deoarece globalizarea a centrat atentia catre industria americana de film si divertisment ce s-a impus prin vizibilitate maxima, si pentru a delimita aria de studiu, imi voi indrepta atentia preponderent in aceasta directie, perioada de analiza fiind cea cuprinsa intre anii 2000-2017. Pentru a avea un criteriu in alegerea proiectelor analizate, voi selecta in primul rand productiile si scenografii a caror munca a fost recunoscuta si recompensata cu premii, dar si productii care mi se par semnificative din punct de vedere vizual. Este o selectie subiectiva, scopul analizei este identificarea modalitatilor si posibilitatilor scenografiei de film actuale dar si a noilor directii inlesnite de dezvoltarea exponentiala a tehnologiilor digitale. Ma intereseaza procesul de creatie, de la concept si viziune pana la realizarea decorului, structurarea procesului creativ, intelegerea mijloacelor scenografice de realizare ale unui proiect in secolul 21, prin utilizarea elementelor clasice si digitale, explicarea etapelor de lucru si a deciziilor care duc la produsul final. Este o privire din interiorul profesiei, relevata de interviuri in care scenografi consacrati impartasesc din experienta lor referitoare la filme de vizibilitate internationala. Dar si o incercare de intelegere si structurare a modului de abordare a decorului, a esteticii care influenteaza aceste decizii. Pentru a intelege mai bine prezentul este utila o privire in trecut, asupra evolutiei istorice a scenografiei de film. Scenografia functioneaza in relationare cu o poveste, deserveste un scenariu in crearea iluziei verosimilului realitatii sau al fantasticului. Conditia iluziei este ca atunci cand este executata cu pricepere sa fie experimentata de public drept context „natural” al naratiunii, astfel constructia ei devine „invizibila”. Aceasta invizibilitate a efortul