Sa fi fost totul o mare pacaleala? - Iulian Fruntasu

Sa fi fost totul o mare pacaleala? - Iulian Fruntasu     „Indraznesc sa afirm ca intre poezia lui Fruntasu si «corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de insasi existenta lumii inconjuratoare» exista o armonie perfecta; ca, in ultima instanta, poezia este anume «o reflectare invers proportionala a corpului». Ca unul care a invatat lectia barthiana («Locul cel mai erotic al unui corp nu este oare acolo unde imbracamintea se casca?»), poetul isi va imbraca Beata in… marsupiu si va pasi cu dreptul, ba nu, cu ambele picioare – ca un cangur sadea! – in literatura.” - Em. Galaicu-Paun      Fragment din cartea de poezii:   "Iorganul   O, voi, cei care radeti acum   cu dantura perfecta si ochii   stralucitori, cum se   intampla   ca zambetul va dispare   cand ma vedeti in fata voastra   asa cum sunt -   modesta si necrutatoare?      Pamantul, dragii mei, pamantul,   greu ca iorganul din lana   al bunicii, va acoperi   corpurile fragede si umile   in ultima zvacnire   care a inteles   ca, totusi, am venit,   da, iata, am venit,   dupa voi,   amaratilor..."