Romanii in lupta pentru unire de la 1600 la 1918 - Stiuca Sevastian

  Pe teritoriul Romaniei, asa cum era dupa Marea Unire de la 1918, din cele mai vechi timpuri locuiau geto-dacii care sub conducerea unor regi priceputi si viteji, precum Burebista si Decebal, au constituit un puternic stat centralizat. Pe baza unor certe adevaruri istorice sustinute de arheologie, unii geografi ca Ion Simionescu si istorici ca Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu, A. D. Xenopol si altii, au demonstrat ca unitatea geografica a teritoriului romanesc a influentat in mod hotarator unitatea dintotdeauna a romanilor. In antichitate, statul geto-dac a ajuns la o perioada de inflorire economica si militara in timpul regelui Decebal (anii 86-106). Acest nivel de dezvoltare economica si militara a permis geto-dacilor sa opuna vreme indelungata o puternica rezistenta expansiunii Imperiului Roman, care sub conducerea imparatului Traian, dupa un razboi sangeros purtat intre anii 101-102, 105-106, invingand rezistenta indarjita a geto-dacilor, a cucerit Dacia transformand-o in provincie romana. Odata cucerita, Dacia a fost colonizata cu barbati adusi din toate partile Imperiului Roman. Concomitent cu aducerea acestor colonisti, in aceasta noua cucerire care constituie o provincie de frontiera a Imperiului Roman, au fost aduse importante forte militare, vestitele Legiuni romane. Imediat a inceput, in felul obisnuit de romani, un amplu proces de romanizare, proces care a continuat si dupa retragerea administratiei si armatei la sud de Dunare, incepand cu 271-275, sub imparatul Aurelian, deoarece, asa cum s-a dovedit, au fost retrase doar legiunile si administratia, ramanand pe loc populatia bastinasa impreuna cu colonistii, data fiind ocupatia agricola a acestora. In timpul stapanirii romane, s-a produs un proces de romanizare a populatiei de origine geto-dacica, in urma caruia a rezultat un popor nou (sinteza daco-romana) care se va numi poporul roman, un popor inrudit cu italienii, francezii, spaniolii si portughezii, popoare de origine latina. Peste acest popor roman de origine latina, dupa anul 275, au inceput valurile popoarelor migratoare care s-au succedat vreme de cateva sute de ani, timp in care romanii au fost nevoiti sa se retraga din calea invadatorilor in munti si in codri, organizandu-se in formatiuni mici conduse de cnezi si voievozi, platind de cele mai multe ori tribut invadatorilor. In secolele X-XIII s-au organizat pe teritoriul fostei Dacii formatiuni statale marunte numite ducate, cnezate, voievodate care au stat la baza aparitiei celor trei state feudale romanesti, Tara Romaneasca (Muntenia), Moldova si Transilvania. Inconjurate de la inceputul aparitiei lor de vecini puternici si dornici sa-si extinda stapanirea, cele trei tari romane au avut inca de la inceput de luptat impotriva tendintelor de cucerire ale vecinilor. Romanii din Transilvania au luptat in secolele X-XIII cu regatul Ungariei pana cand Transilvania s-a organizat ca stat autonom condus de un voievod vasal regelui Ungariei, fapt ce a permis colonizarea Transilvaniei cu secui si sasi. Populatia colonizata a fost organizata intr-o uniune sacra denumita „Unio Trium Nationum”, romanii fiind exclusi de la treburile politice ale Principatului. Biserica ortodoxa romaneasca a fost scoasa in afara legii, iar dreptul de stapanire al pamantului era recunoscut de regele Ungariei numai celor care faceau dovada fidelitatii fata de coroana, iar in actele oficiale ale regatului, Transilvania a luat denumirea de Ardeal de la ungurescul Herdele. Celelalte doua entitati statale romanesti extracarpatice, Moldova si Tara Romaneasca au fost supuse expansiunii otomane care urmarea sa se extinda spre centrul Europei. Un sir de voievozi munteni si moldoveni ca Mircea cel Batran (1386-1418), Vlad Tepes (1448-1476), Stefan cel Mare (1457-1504), Ion Voda cel Cumplit, Mihai Viteazul (1593-1601) au purtat sangeroase razboaie pentru stavilirea navalirii otomane. In cele din urma, incheind unele tratate cu Poarta Otomana, denumite Capitulatii invoindu-se sa plateasca un tribut, in schimbul respectarii autonomiei. Singurul teritoriu romanesc ce a fost cucerit de turci si transformat in pasalac a fost Dobrogea care dupa 1417 a fost transformata in pasalac, si care avea sa revina la patria mama in 1878, dupa razboiul de independenta. Voievodatul romanesc al Transilvaniei, sub conducerea lui Iancu de Hunedoara (1446-1456), a dus lupte pentru respingerea ostilor otomane obtinand o importanta victorie in batalia de la Belgrad in anul 1456. Dar, in urma bataliei de la Mohaci din anul 1526, Ungaria a fost invinsa de turci si transformata in Pasalacul Budei. Transilvania va deveni principat autonom vasal Imperiului Otoman asa cum erau si cele doua tari romane din afara arcului carpatic, Tara Romaneasca si Moldova. Originea etnica comuna, limba, religia crestin-ortodoxa comuna, obiceiurile si datinile comune au facut ca romanii sa aspire in permanenta la unitate statala, dar si pentru a se putea apara de cuceririle straine. Aceasta aspiratie spre u...