Rolul jocului didactic in depistarea, prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj la copilul prescolar - Ana Loredana Bubutanu

CUPRINS: INTRODUCERE ARGUMENT CAPITOLUL I - LIMBAJUL– FORMA DE COMUNICARE · Caracteristici ale dezvoltarii limbajului la prescolari CAPITOLUL II– ROLUL JOCULUI DIDACTIC IN PROCESUL DE INVATAMANT 1. Conceptul de joc didactic. Clasificare 2. Jocul didactic. Valoarea lui informativ– formativa CAPITOLUL III– TULBURARI DE LIMBAJ LA PRESCOLARI 1. Prezentarea generala a tulburarilor de limbaj 2. Frecventa si necesitatea corectarii tulburarilor de limbaj la copiii prescolari 3. Caracteristici ale personalitatii copilului cu tulburari de limbaj 4. Modalitati de depistare, prevenire si corectare a tulburarilor de limbaj 5. Rolul auzului fonematic in corectarea tulburarilor de limbaj CAPITOLUL IV - CONTRIBUTIA JOCULUI DIDACTIC IN DEPISTAREA, PREVENIREA SI CORECTAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ 1. Contributia jocului didactic la optimizarea procesului de depistare, prevenire si corectare a tulburarilor de limbaj 2. Tipuri de jocuri didactice folosite. Exemplificari CONCLUZII ANEXE BIBLIOGRAFIE Rolul invatamantului prescolar in cadrul actualului sistem de invatamant din tara noastra reiese si ar trebui sa se evidentieze cu mai multa pregnanta din faptul ca el se realizeaza la nivelul unei varste de o mobilitate extraordinara, cu o capacitate si un ritm de dezvoltare nemaiintalnit la celelalte etape de varsta. Invatamantul prescolar are menirea de a forma copiii sub aspect psiho- intelectual, fizic si socio-afectiv, pentru o cat mai usoara adaptare la activitatea de tip scolar, pentru integrarea scolara si sociala. Actul educational nu inseamna numai informare, instruire, pregatire intelectuala, ci actiunea lui se refera la personalitatea totala a copilului, urmarind sa-i formeze orizontul cultural, sa-i sustina eforturile, sa-i optimizeze procesul de socializare. La aceasta varsta se inregistreaza un ritm de dezvoltare fizica si psihica foarte rapid, evidentiat de cercetarile efectuate asupra copiilor de diferite varste. Cercetarile de specialitate au stabilit ca perioada de 3-7 ani din viata copilului, lasa cele mai profunde urme asupra personalitatii in devenirea umana, deoarece aceasta este perioada receptivitatii si flexibilitatii psihice dintre cele mai pronuntate si ca potential intelectual, iar dezvoltarea generala a aptitudinilor intelectuale se realizeaza de la nastere pana la 7 ani, in proportii de 50%. Este perioada in care influentele externe lasa cele mai durabile urme, in care se constituie premisele personalitatii si se asaza bazele“eului”cognitiv, afectiv-motivational si volitiv-caracterial. Psihologi de prestigiu afirma posibilitatea si necesitatea introducerii timpurii a copilului intr-un sistem de educatie institutionalizat. Jean Piaget arata ca“invatamantul prescolar ofera posibilitatea de a realiza o propedentica a invatamantului stiintific, care consta in exercitarea simtului de observatie, inegal dezvoltat si inca subiectiv la aceasta varsta”. (Jean Piaget, 1965) Edgar Faure sustine ca:”Educatia copiilor de varsta prescolara este un preambul al oricarei politici educative si culturale. In lumina psihologiei moderne ca si a simplei observatii, importanta primei copilarii in dezvoltarea ulterioara a aptitudinilor si a personalitatii apare deosebit de limpede.” (Edgar Faure, 1974) Educatorul este insarcinat de societate sa modeleze personalitatea copilului, dand viata sarcinilor stabilite de programa instructiv-educativa, cu ajutorul metodelor si materialului didactic. Fiind pe deplin constienta de menirea educatorului in societate, in anii de activitate didactica, am simtit ca trebuie sa gasesc modalitatile cele mai corespunzatoare, pentru ca toti copiii sa-si insuseasca cunostintele si sa-si formeze deprinderile prevazute in programa prescolara, pentru o buna integrare in activitatea scolara. Pornind de la potentialul uman existent, marile resurse psihice, intelectuale, afectiv-motivationale pe care le au copiii, precum si de la conditiile tehnico-materiale din gradinita, am incercat sa valorific la maximum unele activitati obligatorii din programul zilnic, dar si activitati alese, prin intermediul jocului didactic, in vederea pregatirii copilului pentru adaptarea la regimul scolar. Heidegger spunea ca“Limba este lacasul de adapost al Fiintei”, iar noi educatorii ar trebui sa-i construim cu grija si responsabilitate, lacasul de adapost, pentru a ajuta copilul sa se construiasca pe sine. Grija pentru educarea limbajului la prescolari trebuie sa constituie o preocupare permanenta a educatoarelor. Limbajul se dezvolta si progreseaza ca un continuum la copil, iar noua educatoarelor, ne revine sarcina de a organiza si planifica experientele de limbaj ale fiecaruia, in functie de ritmul propriu de dezvoltare. Necesitatea procesului de indrumare consecventa a educarii limbajului la aceasta varsta, prezinta argumente de ordin psihologic si pedagogic. Argumentele de ordin psihologic scot in evidenta faptul ca varsta prescolara este o etapa hotaratoare in instruirea corecta a vorbirii, datorita modificarilor cant