Risipiri impreunate - Gheorghe Banica

Risipiri impreunate - Gheorghe Banica    Cea mai recenta aparitie editoriala a neobositului scriitor caracalean Gheorghe Banica, o carte ce are un titlu cu iz de metafora si rezonanta oximoronica, ne propune un periplu inedit prin istorie, stiinta si cultura, intalnirea cu traditii militare, evenimente laice sau religioase, cu oameni si fapte pe care autorul le-a cunoscut si trait direct sau numai din surse livresti. Veritabil spirit renascentist, nelinistit si patrunzator, scriitorul Gheorghe Banica structureaza prin cuvinte si imagini o lume a ideilor in care avem de-a face cu reflectarea realului in imaginar si, dupa caz, a imaginarului in real, intr-o paradigma ce evidentiaza inspiratia, eruditia, talentul si neastamparul metafizic propriu unui spirit patrunzator si decis a descifra, la rascrucea cuvintelor, misterele si valorile unei lumi in continua miscare, sa surprinda intr-o sinteza revelatoare resorturile universului existential, sa puna intrebari, sa caute raspunsuri si sa traga concluzii. Este un demers laborios si insolit pe care il face fara sa piarda din vedere dimensiunea spirituala, emotionala si estetica a vietii, zona de sensibilitate, frumusete si moralitate a sufletului omenesc, elemente pe care le transfigureaza in tot atatea evenimente memorabile, prin harul si sargul unui condeier autentic, impatimit de mirajul cuvantului scris. Primele doua capitole ale cartii de fata confirma propensiunea autorului pentru genul epic, in speta pentru proza scurta. Titlurile acestor capitole sunt grupate dupa un criteriu ce sugereaza, dincolo de o anume trimitere la cronologie, inclinatia scriitorului catre simetrie si echilibru, o viziune in care inceputul si sfarsitul sunt prezentate ca elemente complementare, trairi integratoare si parti componente ale unui univers existential istoriceste determinat: Capitolul I- „Primele”, Capitolul II-„Ultimele”. Fiecare dintre povestirile acestor capitole configureaza o posibila poveste de viata, emotionanta si deosebita, o existenta marcata mai degraba de melancolie, deznadejde, asteptare frustrata si tragism. Atmosfera este in general apasatoare si trista, trecerea ineluctabila a timpului si intamplarile neasteptate si nefaste fiind indicii la care majoritatea personajelor se raporteaza din perspectiva unui destin imprevizibil, de rau augur. Nota de melancolism a povestirilor e de natura sa indrume la meditatie si reflectie, la impresionarea cititorului prin incarcatura afectiva pe care o transmite, dar si sa-l inalte emotional prin trimiterile in arealul de noblete al unor trairi sentimentale cum sunt iubirea fata de semeni, ideea de sacrificiu pentru binele altcuiva, atasamentul pentru statornicia si randuiala unor relatii interumane, rostuite de timp si cutume, dar si de subliniere a efemeritatii si uneori a solitudinii fiintei umane in fata hazardului, a destinului potrivnic. Un moment insolit in cadrul acestui capitol il reprezinta prezenta povestirii „Valiza veche de biban”, povestire inspirata de experienta cazona, si care prin tonul jovial, jocurile de cuvinte si atmosfera de nuanta ludica creeaza efecte comice savuroase, acestea scotand in evidenta simtul si finetea umorului unui scriitor, altfel de maxima sobrietate. Cel de-al treilea capitol al cartii, intitulat „Altele”, este o adevarata cronica a unor evenimente si personalitati ce definesc un „hotar de suflet” gratie „cuvantului care zideste” prin referire la oamenii, faptele si intamplarile ce definesc o zona de harta geografica si emotionala, aceea a Caracalului si Romanatiului. Sunt referiri ce tin de domeniul plin de miracole al culturii, stiintei si artei, ale spiritului uman in general. Capitolul in sine este o rascolire prin arhiva sentimentala a autorului, o trimitere in contemporaneitate, dar si un arc peste timp, la capatul caruia cititorii vor realiza „o calatorie prin istoria, cultura si viata unor oameni ai locului sau nu, dar care au stiut ca trec prin viata cu un anumit scop”, „un ocean de trairi si amintiri”, cu oameni care isi pun „sufletul in palmele celor care asculta cu inima deschisa”, un loc „al faptelor care zidesc, al aspiratiilor spre lumina si al amintirilor despre sarbatorile spiritului” („A fost, este si va fi... CARACAL”). Urmatoarele doua capitole ale cartii (IV-„Editoriale” si V-„Postari in mediul virtual”) cuprind eseuri si articole ale autorului ce evidentiaza preocuparea pentru evocarea unor personalitati si evenimente remaracabile, dar si framantarile unui analist, polemic si pamfletar, ancorat in harta istoriei cu timpul, multe dintre pasajele textelor fiind veritabile confesiuni sau invocatii lirice pline de patetism, prin care se adreseaza Divinitatii: „Rogu-te Doamne, sa mangai inimile noastre, sa sporesti credinta, nadejdea si dragostea noastra, sa inmultesti curajul nostru, sa alungi frica din noi si sa picuri in sufletele noastre mai multa lumina, mai multa bucurie, dragoste, intelepciune, bucurie de viata si dor de Tine, mila fata de oame...