Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal. Culegere de jurisprudenta - Mihail Niemesch

Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal. Culegere de jurisprudenta - Mihail Niemesch Implicatiile aplicarii, ca urmare a aderarii la Uniunea Europeana a tarii noastre, a jurisprudentei CJUE in cauzele avand ca obiect litigii de drept penal, precum si dinamica deosebita a acestui domeniu al dreptului, au determinat un interes crescut din partea practicienilor, deopotriva magistrati si avocati, interes caruia volumul Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului penal, ingrijit de un avocat din cadrul Baroului Bucuresti, totodata si lector universitar doctor al Universitatii Titu Maiorescu, incearca sa-i raspunda. Prezentul volum reuneste jurisprudenta recenta, conturata dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in domeniul dreptului penal, precum si al cooperarii internationale judiciare in materie penala. Volumul, structurat in sase capitole, debuteaza cu un prim capitol rezervat prezentarii trimiterilor preliminare la Curtea de Justitie a Uniunii Europene, formulate in materia dreptului penal de catre instantele nationale - cauza C-264/10, Kita, cauza C-248/11, Nilas sicauza C-396/11, Radu, deja solutionate. Desigur, o relevanta redusa prezinta cauza C-264/10, Kita, deoarece, ca urmare a solicitarii Inaltei Curti de Casatie si Justitie de retragere a cererii de pronuntare a unei hotarari preliminare, prin Ordonanta Presedintelui Curtii din 19 octombrie 2010 s-a dispus radierea cauzei din registrul Curtii. Inalta Curte de Casatie si Justitie a motivat retragerea solicitarii prin faptul ca au aparut date noi, comunicate de catre Ministerul Justitiei din Republica Austria, care a informat Ministerul Justitiei din Romania de faptul ca impotriva persoanei transferabile s-a pronuntat o interdictie de sedere pe perioada nedeterminata, masura care a ramas definitiva. Ulterior, in cauza C-248/11, Nilas, prin Hotararea Curtii (camera a doua) din 22 martie 2012 s-a decis ca articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pietele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE si 93/6/CEE ale Consiliului si a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European si a Consiliului si de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat in sensul ca o piata de instrumente financiare care nu indeplineste cerintele prevazute in titlul III din aceasta directiva nu intra in notiunea „piata reglementata”, astfel cum este definita de dispozitia mentionata, chiar daca operatorul sau a fuzionat cu operatorul unei astfel de piete reglementate. De asemenea, articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificata prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat in sensul ca inscrierea unei piete pe lista pietelor reglementate prevazuta de acest articol nu constituie o conditie necesara pentru calificarea pietei respective ca piata reglementata in sensul acestei directive. Amintim faptul ca in litigiul intern ce a generat formularea acestei cereri de trimitere preliminara era esential de determinat imprejurarea daca, potrivit dispozitiilor legale, RASDAQ intra in categoria notiunii de „piata reglementata”. Cu privire la domeniul cooperarii judiciare internationale in materie penala in cauza C-396/11, Radu, prin Hotararea Curtii (Marea Camera) din 29 ianuarie 2013 s-a decis ca Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre, astfel cum a fost modificata prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, trebuie interpretata in sensul ca autoritatile judiciare de executare nu pot refuza executarea unui mandat european de arestare emis in scopul efectuarii urmaririi penale pentru motivul ca persoana cautata nu a fost audiata in statul membru emitent anterior emiterii acestui mandat de arestare. Corelativ, urmatorul capitol prezinta o selectie a respingerilor cererilor de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, selectie care confirma noutatea problematicii pentru practicienii dreptului penal. Astfel, respingerea ca inadmisibila a acestor cereri a fost determinata in majoritate de lipsa utilitatii unui raspuns al Curtii de Justitie, deoarece nu se refera la reglementari utile solutionarii cauzei, sau din cauza lipsei punerii in aplicare a dreptului Uniunii Europene. Cu privire la aceste din urma solutii, se remarca imprejurarea ca nu se poate cere Curtii de Justitie a Uniunii Europene sa interpreteze dreptul Uniunii Europene prin declararea unei prevederi din legislatia nationala ca fiind compatibila sau incompatibila cu dreptul Uniunii Europene, intrucat sarcina Curtii este sa interpreteze dreptul UE, iar nu aplicarea acestuia in dreptul national. Recent, printr