Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptul...

Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului social. Culegere de jurisprudenta - Dragos Calin   Volumul ”Reflectarea jurisprudentei CJUE in hotararile judecatoresti interne pronuntate in materia dreptului social. Culegere de jurisprudenta”, ingrijit de doi judecatori din cadrul sectiilor de specialitate ale Curtii de Apel Bucuresti, respectiv Curtii de Apel Ploiesti, este destinat practicienilor dreptului, deopotriva magistrati si avocati in domeniul litigiilor de munca si asigurari sociale, confruntati de aproximativ opt ani cu aplicarea jurisprudentei CJUE in cauzele aflate pe rolul instantelor nationale, a caror diversitate a cunoscut o amplificare previzibila.  Publicarea sa a fost sprijinita de Asociatia Romana de Drept si Afaceri Europene (ARDAE), organizatie non-guvernamentala alcatuita din teoreticieni si practicieni in domeniul dreptului Uniunii Europene, constituita in scopul promovarii dreptului si a politicilor europene. De asemenea, trebuie evidentiat efortul depus pentru obtinerea informatiilor, solicitarea pe calea petitiilor a hotararilor judecatoresti de la instantele din Romania, realizat de Asociatia Forumul Judecatorilor din Romania, care a colaborat in realizarea acestui proiect. Volumul cuprinde sapte capitole, prezentand pentru inceput trimiterile preliminare la Curtea de Justitie a Uniunii Europene formulate in litigii in materie sociala de instantele romanesti (o experienta poate mai putin fericita) - cauzele conexate C‑401/13 si C‑432/13, Vasiliki Balazs (C‑401/13) si Attila Balazs (C‑432/13), cauza C-262/14, SCMD, cauza C‑462/11, Cozman, cauza C‑430/12, Luca, cauza C‑310/10, Agafitei si altii si cauza C‑496/14, Vararu, in parte deja solutionate.  Astfel, prin ordonanta din 14 decembrie 2011, Curtea s-a declarat vadit necompetenta sa raspunda la intrebarea adresata de Tribunalul Dambovita in cauza Cozman, C-462/11, intrucat hotararea de trimitere nu cuprindea niciun element concret in temeiul caruia sa se poata considera ca Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar urmarea sa puna in aplicare dreptul Uniunii Europene. Remarcam si hotararea CJUE din 7 iulie 2011, prin care cererea de pronuntare a unei hotarari preliminare formulata de Curtea de Apel Bacau in cauza C‑310/10, Agafitei si altii, a fost declarata inadmisibila. Intr-o pretinsa situatie de discriminare in materie de remunerare a judecatorilor in raport cu procurorii din cadrul DNA si DIICOT, Curtea de Justitie a Uniunii Europene a retinut ca nu erau aplicabile directivele Uniunii in materia discriminarii: „[…] decizia de trimitere nu contine nicio indicatie suficient de precisa din care s-ar putea deduce ca, prin faptul ca legiuitorul intern a supus aceluiasi regim de reparare a prejudiciului incalcarile normelor de nediscriminare prevazute de Directivele 2000/43 si 2000/78 si incalcarile normelor de nediscriminare rezultate numai din legislatia nationala, acesta ar fi inteles sa faca trimitere, in privinta acestor din urma incalcari, la continutul unor dispozitii ale dreptului Uniunii sau sa se conformeze solutiilor retinute de acestea. […]. Pe de o parte, un regim de sanctiuni precum cel pe care statele membre sunt chemate sa il puna in aplicare in temeiul art. 15 din Directiva 2000/43 si al art. 17 din Directiva 2000/78 constituie accesoriul normelor materiale de nediscriminare pe care le prevad directivele mentionate si a caror efectivitate trebuie sa o asigure. Or, […] directivele respective nu contin nicio norma de nediscriminare care, precum cea la care se refera litigiul principal, sa se intemeieze pe categoria profesionala. Pe de alta parte, art. 15 din Directiva 2000/43 si art. 17 din Directiva 2000/78 se limiteaza la a impune statelor membre obligatia de a institui un regim de sanctiuni aplicabile in cazul incalcarii dispozitiilor nationale adoptate in aplicarea directivelor mentionate, aratand in aceasta privinta ca respectivele sanctiuni trebuie sa fie efective, proportionale si disuasive si ca pot consta in despagubiri. Rezulta ca, atunci cand urmeaza sa fie aplicate in privinta unor situatii care nu intra in domeniul de aplicare a respectivelor dispozitii ale dreptului Uniunii, diversele masuri concrete pe care le presupune punerea in aplicare a acestor din urma dispozitii pot fi percepute cu dificultate ca facand trimitere la notiuni continute in aceleasi dispozitii sau ca fiind conforme solutiilor retinute in acestea, carora ar trebui sa li se asigure o interpretare uniforma, indiferent care ar fi imprejurarile in care acestea urmeaza sa fie aplicate”. Cum aratam cu o alta ocazie, la o prima citire, cele doua intrebari adresate de instanta de trimitere pot parea de neinteles, ele punand in discutie inclusiv aspecte jurisprudentiale transate de Curtea de la Luxemburg de peste 30 de ani, remarcandu-se inclusiv inadecvarea interpretarii pe care instanta nationala ar propune-o cu o alta autoritate na...