Predeterminat - Teodora Coman

Poezia Teodorei Coman e o insula alcatuita din minerale de maxima duritate nu oboseste si nu ezita rearanjeaza analitic dar si infinit de tandru toate straturile realitatii. Un volum de o asprime limpede lucid hiperinteligent alcatuit din concept dar si din carne insufletit si auster care nu lasa nerasturnata niciuna dintre pietrele feminitatii si alteritatii. O poezie de o maturitate intimidanta pe alocuri memorabila cu un aftertaste de postsentiment stai acolo cu urechea lipita de pieptul cuiva uita ca mainile poseda uita de gura asculta cum viata bate singura si pura fara preconceptia ta . O voce poetica mereu aproape de pulsul lumii cu tot ce are ea azi mai contradictoriu si mai surprinzator. Maria Tanasescu Recit in gand recitesc noua carte a Teodorei Coman predeterminat inchid ochii sa-mi cresc empatia pentru fiinte lipsite de vedere imi imaginez viata tactil ca in dragoste . Imi plac precizia ei efectul de onestitate simplitatea cu care spune lucruri neflatante despre sine dar totdeauna ludic-serioase un paradox brevetat de Teodora stupefiant de rezonabile. Imi plac poemele astea care par si nu-s neaparat aplicatii ale ultimelor investigatii din neurostiinte dar cresc sofisticat-senzual compunand vers dupa vers romanul unei fiinte sapiosexuale. Sau un mare poem modular. Stefan Manasia