Ora 25 - Constantin Virgil Gheorghiu

Un roman naucitor, care detine recordul de vanzari din intreaga istorie a literaturii romane (peste 10 milioane de exemplare, in peste 40 de limbi). Carte aparuta la Paris in anul 1949 si interzisa in Romania timp de 50 de ani.    ... Dupa bogate aventuri, manuscrisul devine carte in 1949, la Paris, tradus de Monica Lovinescu, cu titlul Le Vingt-Cinquième Heure, in colectia prestigioasa „Feux Criosés” a Editurii Plon. Prefata ii apartine chiar directorului Colectiei, Gabriel Marcel. Entuziasmat, Mircea Eliade socoteste ca e cea dintai creatie literara importanta a emigratiei romanesti („evenimentul depaseste cu mult semnificatia pe care o poate avea o manifestare literara romaneasca peste granite, cat ar fi ea de stralucita”), prima opera in care se intrevede teroarea istoriei contemporane, prin ce are ea mai terifiant: depersonalizarea si dezumanizarea...   ... Ora 25 nu vorbeste atat despre absurditatea sistemelor, apocalipsele modernitatii si sfarsitul umanismului, cat depre noul exil modern, despre cum se poate relua la nesfarsit un mit al lui Iov in scenarii sofisticate. Golgota Estului venea prin Gheorghiu la momentul potrivit, cu istorii la nivelul verosimilitatii ce nu puteau fi contestate. Captivitatea o resimtisera toate statele, intr-o forma sau alta, insa de prea putine ori ea intalnise absurdul asa cum deja il traia cealalta parte a continentului. Estul european era condamnat inainte de ocupatia bolsevica la asemenea exercitii de supravietuire in fata asaltului terorii deghizata in absurd. Nu e de mirare ca tocmai Kafka putea fi citit intr-o varianta rasariteana, de o fluenta cu totul surprinzatoare. In acest context, Ora 25 aduce cu o marturie dintr-un infern continuu...   Octavian Soviany - Revista Observator Cultural Nu ma mir prin urmare ca, dupa 1990, s-a vorbit ciudat de putin despre C. Virgil Gheorghiu si despre romanul sau Ora 25, care nu numai ca a avut, la aparitia lui (Paris, 1949), un mare succes de critica si de public (se pare ca a fost romanul romanesc cel mai vindut in Occident), beneficiind de prefata elogioasa a lui Gabriel Marcel, dar s-a bucurat si de o ecranizare (1967) din a carei distributie n-au lipsit Anthony  Quinn si Virna Lisi.   Fragment Ora 25: ... Johann Moritz a aflat ca toti evreii fusesera adusi in lagar cu ordine de rechizitie. S-a convins ca statul rechizitiona acum nu numai caii, carutele si sacii, ci si evreii. Dar el nu era evreu. Asta voia sa-i spuna majorului. Altcuiva nu-i putea spune. Insa majorul nu avea niciodata timp. Acum a reusit sa-i vorbeasca. Majorul era furios. – De patru luni, de cand esti aici, imi produci numai indisciplina! Cand deschid usa cancelariei, dau cu ochii de tine, in fiecare zi ai cate ceva de reclamat! Nu-ti place mancarea? Nu poti lucra? Ti-e dor de nevasta? Johann Moritz isi pregatise un discurs, pe care il repeta zilnic. Voia sa-i istoriseasca majorului intreaga poveste. – Spune scurt ce vrei! a zis majorul. – Vreau sa-mi dati drumul, a zis Moritz. Eu nu sunt evreu! – Nu esti evreu? Majorul l-a fixat ironic pe Johann Moritz. A luat de pe masa registrul cu numele arestatilor, l-a deschis la litera M si a citit: Moritz Iacob, 28 ani, casatorit, doi copii, domiciliu in satul Fantana. Numele sotiei: Suzana. Nu esti tu asta? – Eu sunt, a zis Moritz. – Atunci cum nu esti evreu? – Eu sunt, a repetat Moritz. Dar nu sunt evreu! – Da-ti seama de gravitatea declaratiei pe care o faci! a zis majorul. Orice minciuna inseamna puscarie. Tu sustii acum ca tot ce scrie in acte – si astea sunt acte militare – este fals. Gandeste-te bine la ce spui! Stii ce te-asteapta. Mai sustii ca nu esti evreu? – Nu sunt! a zis Moritz scurt. – Atunci ce cauti aici? – Nu stiu! – De ce n-ai spus pana acum? a intrebat majorul. Eu am semnat pana azi in toate actele ca cei 250 de oameni care lucreaza la canal sunt evrei. Tu vii acum si spui ca nu esti evreu! Inseamna ca eu am semnat fals, inseamna ca eu trebuie sa intru la puscarie! Majorul era acum rosu de furie. – Meriti sa-ti dau doua perechi de palme, de sa-ti vajaie urechile o saptamana! Totusi, eu iau act de declaratia ta. Dar ce spui tu e grav. De aceea iti iau declaratie scrisa. Semnezi cu mana ta. Cine te-a trimis aici intra la puscarie, daca-i adevarat ca nu esti evreu. Dar daca esti evreu, atunci parasesti lagarul si intri la ocna, la taiat sare! Moritz a ramas in picioare langa usa. Majorul a scris o declaratie si i-a dat-o s-o semneze. Scria in ea ca Johann Moritz nu este evreu si cere eliberarea. – Acum poti sa pleci, a zis majorul. Maine dimineata trimit hartia pe care ai semnat-o. Pe urma asteptam raspunsul. Moritz zambea. Cand a iesit din cancelarie, parca ar fi plecat direct acasa. Furierul Strul a alergat insa dupa el si l-a chemat inapoi. Majorul voia sa-i mai spuna ceva. – Asculta, Moritz, a zis majorul. Eu am 25 de ani de serviciu. Sunt si tata de familie. Nu vreau sa dau cu piciorul carierei din cauza declaratiei tale. Cazul tau nu e asa de simpl...