Omul ca o imbratisare - Alin Radu

Primul contact cu poezia lui Alin Radu este plin de uimire. Uimirea de a gasi astazi cand experimentele de tot felul reprezinta cuvantul de ordine in peisajul liricii contemporane revenirea la forme de exprimare ce pareau de mult uitate. Si asta pentru ca nu multi autori mai folosesc acum ceea ce cu ani in urma erau norme fara de care o poezie nu era poezie rima si ritmul. Alin Radu o face cu naturalete fara demonstratii gratuite de virtuozitate tehnica dar reusind deseori aceasta cu un firesc frapant al frazarii in care rima se impleteste cu o limba uneori aproape arhaica fara a lasa la voia intamplarii nici ritmul subsumat si el unui romantism a carui esenta este iubirea in toate manifestarile sale. Caci Alin Radu asemeni trubadurilor medievali este un etern indragostit care cauta si intalneste dragostea atat in oameni cat si in initate fie ca o traieste alaturi de sau prin femeia iubita pentru ca apoi sa o redescopere sublimata si incarcata de o noua emotie in afectiunea paterna fie ca o gaseste in stratul ideatic al contactului cu demiurgul tuturor celor care vietuiesc in aceasta lume. Iar toate aceste forme ale iubirii ce pot avea valente erotice dionisiace platonice sau pur spirituale se manifesta in poezia sa si independent dar si impreuna pana la o surprinzatoare contopire alcatuind fara patetism un ansamblu de o sensibilitate aparte. VIOREL DADULESCU Cred cu tarie in poezia cu mesaj a faptelor concrete si in asumarea sa ca alternativa ontologica in care cuvintele si emotiile se asambleaza pe muzica si ritm. O poezie este mai degraba o specie superioara care te alege in functie de cat esti de pregatit pentru a o intalni. Intra efectiv in ADN-ul cititorului si poate fi transmisa natural din generatie in generatie. O poezie este o lume intreaga care isi are propriul ecosistem se naste prin scris traieste prin cel ce se lasa impregnat de ea dar paradoxal nu moare niciodata. ALIN RADU