Oameni mari (ed. 2022) - Maria Orban

Roman nominalizat in 2021 la Premiile Sofia Nadejde pentru literatura scrisa de femei la categoria Proza Debut . Un posibil refren al generatiei 30 Oameni mari este o carte incomoda dar deloc incrancenata. Maria Orban isi construieste propriul playlist scrie relaxat despre cele mai profunde dileme umane despre punctele de cotitura din vietile noastre acumuleaza episoade cinematografice cu mult umor si auto ironie intr-un stil care te va cuceri pe loc. Oameni mari poate fi o carte despre maturizare despre proiectii si despre calatoriile interioare. Despre asumarea esecurilor pentru a face un pas inainte. Despre a te accepta. Oameni mari poate deveni cartea unei generatii. O generatie in deriva intr-o permanenta tranzitie. O generatie sufocata de tipare de traume si de abuzuri. O generatie care isi cauta constant reperele echilibrul si normalul. Generatia 30 careia Maria Orban ii da voce prin Rucsandra Radu protagonista romanului. Eli Badica coordonatoarea colectiei n autor Brasov. Seara. O casa. O femeie in cada. Moby in boxe. Calm. Un barbat intra in cadru. Spune Nu mai pot. Momentul zero ruleaza repetitiv in mintea Rucsandrei Radu o profesoara de romana de 36 de ani moment care a sters cu buretele intregul viitor imaginat. In cele 24 de ore ramase pana la semnarea actelor de divort naratoarea isi analizeaza viata traumele alegerile despartirile si esecurile neasumate si se lupta cu angoasele personale si cu fantomele trecutului cu ideile preconcepute si cu perceptiile sociale mostenite. Cum mergi mai departe cand totul pare pierdut Romanul Mariei Orban incepe ca un film in care se aude de la inceput un cantec Porcelain Moby deloc intimplator ales. Pe fondul unui sound linistitor se vorbeste acolo despre o despartire intre doi oameni care au fost candva indragostiti unul de altul si despre ce inseamna ca sub o aparenta serenitate sa-ti iesi de fapt din minti I m going out of my mind spune Moby . In Oameni mari suferinta despartirii nu e deloc patetica si violenta ca-n romanele de altadata ci subtil cotropitoare ca un anestezic. O carte despre redescoperirea lumii prin descoperirea vulnerabilitatii si a singuratatii care paradoxal se pot rasturna intr-o iluminatoare regasire de sine. Nu doar un roman de dragoste cum s-ar spune ci un roman frumos despre particulara sensibilitate a generatiei milenialilor. Simona Popescu