O viata de om asa cum a fost Volumul 2. Lupta - Nicolae Iorga

A scrie o autobiografie si m-am gandit deseori la aceasta mi-a parut pana la urma un lucru jenant si impiu. Cu ce drept amesteci oameni pe care i-ai prins printr-o singura latura intr-un anume moment si a caror amintire in legatura cu atatea altele a putut fi deformata de timp Oameni care n-au avut o iata publica si care nu sunt deci datori ca in fiecare clipa sa stea cu infatisarea cu gandul cu fapta lor inaintea acelei opinii publice care stie asa de putin totdeauna si judeca asa de mult si asa de taios creand ea alaturi de omul care a fost unul care corespunde nestiintei si adesea invidiei si rautatii sale Daca vorbesti de oamenii inca vii si ce repede ne trecem ca niste umbre triste pe ecranul vesniciei atingi lucruri care-i dor si de ce ai adaugat la durerile pe care trebuie sa le cauzezi alte dureri pe care nu ti le cere nicio datorie nu le pretinde macar un interes care sa se poata marturisi. Atingi si lucruri bune din viata lor al caror farmec dispare indata ce-l afla si altii. Oricum ei ar avea un drept sa te opreasca. Ei strainii. Dar ce sa spun de aceia de la care vin si de aceia care au stat langa mine au trait cu mine de aceia care au plecat de la mine Fata de oricine te-a iubit datoresti cea mai desavarsita discretie acestea sunt lucruri care nu se scot in piata. Nicolae Iorga