Nicolae Steinhardt. Un fel de monografie - Adriana Maimascu

Nicolae Steinhardt un Parsifal modern A pune problema eticului in actul de cultura e lucru rar si riscant. Poate atrage dupa sine etichete ca moralist moralizator eticist etc. O capodopera e in sine etica cathartica sau trebuie explicit sa condamne raul si sa exalte binele Intrebarea e veche si fiecare epoca a avut raspunsul sau. Modernii mai subtili au cazut de acord ca opera de arta trebuie sa sugereze doar frumosul adevarul poate si binele. Oamenii recenti nu mai leaga neaparat frumosul de bine si de adevar. Dar candva poate si acum cand insul-creator era smuls de neprevazut din obisnuinte cand nu putea sa evite hartuiala istoriei cand nici solutia lui Eliade iesirea din timp nu-l putea salva atunci ajuns la gradul zero al existentei descoperea salvarea in trairea la temperaturi inalte practicand virtutile primordiale credinta nadejdea si dragostea. Si pentru ca viata i se confunda cu scrisul cartile sale au purtat pecetea acestei experiente. O astfel de conditie a ilustrat Nicolae Steinhardt in literatura romana. Unic prin felul in care a abordat critica literara si antologic in literatura memorialistica acest scriitor-calugar trecut prin toate vamile regimului comunist propune contemporanilor un mod de a scrie nobil si sentimental . Nobil e scrisul responsabil care-l situeaza si pe scriitor si pe cititor intr-o aristocratie a spiritului. Iar sentimental nu trebuie inteles ca dulceag si lacrimogen ci adresandu-se laturii sensibile a sinei. Prin urmare acestea ar fi coordonatele unei opere literare autentice. Insa implicite pentru ca Scriitorul nu are a fi moralist. Alta e menirea lui sa iste in mintea si-n inima cititorului concluzii moraliste mai bine zis morale. Steinhardt nu va pierde niciodata din vedere conditia esentiala a creatorului existenta talentului garantie a valorii dar conjugat cu verticalitatea. Sunt un partizan ferm al ierarhiei valorilor. Talentul desigur e esential. Doi bani nu face in lipsa unei viziuni morale a lumii si a lucrurilor in lipsa unei perspective a unor concepte integratoare. Parsifal modern Steinhardt pune intrebarea esentiala intr-o lume intoarsa. Marturie ii sunt cartile si amintirea inca vie in sufletele unor contemporani ce l-au cunoscut. De-i vom deschide cartile si mai ales cartea Jurnalul fericirii vom descoperi un mod nou total de a asuma existenta. Fara schizoidice disocieri intre etic si estetic istoric si anistoric material si nematerial. Voios si paradoxal ca unul care a inteles relativitatea lumii Steinhardt e convins ca in lumea aceasta daca ne cunoastem interesul si ne vrem fericirea n-avem incotro suntem osanditi a face fapte bune si frumoase Intr-un spatiu inchis interior sau exterior la cheremul prostiei agresive si al totalitarismelor de orice fel Nicolae Steinhardt gaseste o solutie salutara trairea in acord cu principiile si nu sub teroarea modelor e si aceasta o forma de iesire din istorie pentru ca lumea va fi salvata de frumusetea sanatatea luciditatea normalitatea ca vrajmasa a prostiei si a pociturii .