Monografia Scolii Gimnaziale Beresti-Tazlau, judetul Bacau, la 150 de ani - Ioan Cozma

Am vazut lumina zilei in satul Beresti-Tazlau si tot aici mi-am petrecut anii copilariei si adolescentei, iar scoala din sat, pe care am frecventat-o la momentul potrivit, a ramas o imagine vie si permanenta in sufletul meu. Bunul Dumnezeu m-a ajutat sa continui studiile si sa-mi desfasor activitatea in alte localitati din tara, departe de meleagurile natale. Ceea ce nu a fost tocmai rau, experienta acumulata printre straini ajutandu-ma sa inteleg mai bine ca nimic nu poate exista fara istorie, oamenii locului fiind produsul a ceea ce a facut din ei istoria, conditiile social-economice si politice, traditiile si inevitabila trecere a timpului. Astfel, ca fiu al Berestiului, intotdeauna am fost stapanit de gandul, ca in masura in care voi putea, sa-mi ajut consatenii sa-si redescopere radacinile si istoricul principalelor institutii, precum scoala si biserica, locuri binecuvantate, prin menirea de a ne deschide portile mintii, inca de la varsta frageda a copilariei spre lumina cunoasterii si vietii spirituale. in acest sens, sub semnul pasiunii pentru istoria locala, lucrarea de fata se doreste o completare la Monografia istorica a satului Beresti-Tazlau si o provocare pentru cei tineri, de continuarea demersului. Cu toate ca a scrie o monografie dedicata scolii constituie o actiune temerara, mai ales pentru un autor din afara sistemului de invatamant, fie el si fiu al satului, dificil si plin de semne de intrebare, pana la urma dorinta de a elabora monografia scolii, intr-un moment aniversar, a fost mai presus de orice obstacol. Dificultatea a constat atat in volumul mare de documente de arhiva ce au trebuit consultate, prelucrate si interpretate, neexistand nicio schita monografica a scolii, cat si in parcimonia arhivei pentru cele mai multe dintre perioadele scurse. Cat priveste semnele de intrebare, acestea nu sunt personale, ci apartin mai curand acelora ce ar trebui sa fie primii beneficiari a acestor file de monografie si se refera la necesitatea recuperarii acestor valori istorice si culturale ale localitatilor in care ne-am nascut, am crescut, am fost instruiti si educati sa putem face primii pasi in viata. Din pacate se gasesc destui cartitori, care sa minimalizeze utilitatea acestora. In asemenea conjunctura, nu intamplator, ma viziteaza intrebarea: cui prodest? „Cel mai destept cedeaza primul“, glasuieste o vorba din popor… Se pare ca nu fac parte din categoria celor „destepti“, de vreme ce continui sa scormonesc arhivele in incercarea de a ne redescoperi istoria si, in acelasi timp, pe noi insine, utopie care, recunosc, ma motiveaza. Motivatia punerii in pagina a lucrarii de fata, a fost determinata, in primul rand, de aniversarea, anul acesta, a 150 de ani de la infiintarea scolii din satul Beresti-Tazlau si, nu in ultimul rand, din dorinta de a nu se pierde putinele date din documentele ce ne-au ramas, mai ales din perioada de obarsie, pentru a cunoaste atat greutatile prin care a trecut scoala de-a lungul timpului, cat si eforturile depuse de dascali, pentru a tine aprinsa faclia invatamantului in satele acelor vremuri de inceput, pe cand moldoveanul Ion Creanga avea 27 de ani, prietenul sau, l-am numit pe Mihai Eminescu, doar 15 ani, George Bacovia nici nu se nascuse, iar vremelnicul vecin de la Tescani, l-am numit pe George Enescu, leat cu Bacovia, va ajunge aici pe cand scoala din satul Beresti-Tazlau dispunea deja de un local nou si modern, pentru acele timpuri. Lucrarea isi propune, de asemenea, sa-i adaposteasca intre paginile sale pe cat mai multi, elevi si dascali deopotriva, ale caror destine s-au impletit cu scoala din Beresti-Tazlau, deci o utila contributie la cunoasterea trecutului scolii, dar si a prezentului ei, dinamic sub toate aspectele, in procesul de formare si educare a elevilor sai. Cu privire la realizarea acesteia, intentia a fost aceea de a alcatui o lucrare cu caracter descriptiv, abordarea subiectului respectand atat organizarea si continutul invatamantului, cat si incadrarea, pregatirea si statutul cadrelor didactice, din perspectiva istorico-sociologica si statistica. Constient fiind de vastitatea temei, la care se adauga aspectul disipat si incomplet al documentelor de arhiva, subliniez inca de la inceput ca reconstituirea a suferit din cauza unor spatii insuficient marcate, asemenea unui puzzle caruia, in trecerea timpului nu i s-au putut pastra toate piesele. Mai precis este vorba despre arhiva creata intre anii 1865-1876, care nu s-a pastrat, iar cea din anii 1876-1954 este formata doar din cataloage, registre matricole si de prezenta a cadrelor didactice. Una din cauze, o aflam tocmai dintr-un astfel de registru de prezenta, din anul 1940, unde se gaseste un proces-verbal incheiat la data de 26 octombrie, de directorul scolii, inv. Panaite Z. Condret. Din acesta rezulta ca toti invatatorii fiind concentrati, arhiva scolii s-a predat, spre a fi pastrata, preotului Ion Goaga 1). Dar urmarile conflagratiei nu s-au oprit insa aici. in t...