Mica filosofie a marii - Laurence Devillairs

Mica filosofie a marii/ Petite philosophie de la Mer de Laurence Devillairs este o invitatie de a ne desprinde, fie si numai pentru cateva momente, de ritmul infernal al vietii cotidiene si de „a arunca o privire” sincera in adancurile fiintei noastre, intr-un mic exercitiu de regasire. Aceasta carte este al doilea volum dintr-o colectie de carti scrise de Laurence Devillairs in care autoarea ne invita sa ascultam lectiile pline de intelepciune ale naturii. Dupa succesul international al volumului „Mica filosofie a pasarilor”, Laurence Devillairs revine cu acest nou volum seducator, in care ne indeamna sa ne aplecam urechea la blandul murmur al oceanului si sa incetinim putin aceasta fuga nebuna prin viata, invatand in schimb de la „marea doamna albastra” arta de a trai cu mai mult respect fata de ritmurile noastre interioare, si mai profund. In aceste pagini veti gasi 20 de lectii de viata, simple si scurte, „predate” de nimeni alta decat eterna, incantatoarea si misterioasa…mare. Nascuta in 1969, Laurence Devillairs este absolventa a prestigioasei École Normale Supérieure si preda in prezent la Universitatea Paris 1 Panthéon-Sorbonne. Este doctor in filosofie, editor si autoarea mai multor carti, printre care se numara: „Être quelqu’un de bien. Philosophie du bien et du mal”, „Guérir la vie par la philosophie”, La Splendeur du monde” si „Un bonheur sans mesure”. Aceasta carte incantatoare s-a nascut din cele doua mari pasiuni ale autoarei, pentru filosofie si pentru mare, rezultatul fiind o delicata meditatie asupra vietii inspirata de contemplarea valurilor marii... Iata mai jos principalele idei la care va invita sa meditati aceasta carte: Plecarea: Sa prindem valul  „Marea este viata. Ba chiar mai mult: este sensul vietii. Ea ne spune ce inseamna sa existam – indiferent ca suntem amirali sau simpli mateloti. Isi ofera neobosit invataturile si sfaturile celor care stiu sa asculte, care stiu sa se opreasca, in tacere, sa-i soarba filosofia. Pentru ca ea este miscare, ne indeamna sa reflectam la existenta noastra prinsa in curgerea zilelor; pentru ca ea este schimbare, ne aminteste ca si destinul nostru e facut din ocoluri si meandre, din vanturi si maree.” (Laurence Devillairs, Mica filosofie a marii) E suficient sa ne indreptam privirea spre valurile marii, pentru a incepe sa descoperim laturi ale vietii  pe care nu le-am explorat niciodata, si care, poate, ar fi mai bine sa nu ne ramana etern necunoscute. Marea ne reaminteste asadar, ca viata inseamna aventura, libertate si neprevazut, indemnandu-ne sa ne eliberam, macar din cand in cand, de „timiditatile si de spatiile noastre prea inguste”.  Viata trebuie sa insemne smerenie, pentru ca la fel cum ne simtim pe mare, cand ne lasam „purtati de ceva mai frumos si mai puternic decat noi”, asa ar trebui sa ne simtim si in fata vietii in sine, pe care nu o putem dirija si programa tot timpul asa cum ne-am dori. Pentru ca viata, asemenea marii, cere improvizatie, incredere si optimism. Viata, asemenea marii, inseamna pericol si bucurie, inseamna schimbare si transformare, si mai inseamna... noi inceputuri. Asa cum stiu matelotii ca dupa fiecare furtuna, pe mare va rasari negresit soarele, trebuie sa fim constienti ca „destinul nostru e facut din ocoluri si meandre, din vanturi si maree” si ca, indiferent de conditii, trebuie sa ne amintim mereu sa ramanem „stapani ai propriului destin” si „capitani ai sufletului nostru”. Mare sau ocean? Refuzul etichetelor „Trebuie sa ne revoltam impotriva etichetarilor si a catalogarilor! Sa se spuna si sa se stie: nicio fiinta umana nu ramane incremenita pe vecie in caracteristici imuabile. Nu suntem, o data pentru totdeauna, ceea ce suntem; avem darul metamorfozelor, talentul renasterilor.” (Laurence Devillairs, Mica filosofie a marii) Incercand sa justifice de ce pe parcursul cartii foloseste alternativ, cand termenul de mare, cand cel de ocean, autoarea ne reaminteste faptul ca inainte de Magellan, nu se facea o distinctie atat de clara intre mari si oceane, vorbindu-se pur si simplu despre „Marea Oceaniei”.  Prin urmare, pornind de la diferenta aparent rigida dintre „mare” si „ocean”, autoarea ne arata ca aceste distinctii, desi reale – oceanele sunt mai intinse si mai adanci, marile mai restranse si, aparent, mai blande – sunt adesea facute doar din dorinta de a simplifica si a defini succint realitatea in care traim. De fapt, desi marea este considerata mai mica, mai putin adanca si aparent mai blanda decat oceanul, aceasta imagine este inselatoare. Oceanul isi arata deschis forta, in timp ce marea pare calma doar pentru a surprinde: isi schimba starea brusc, trece de la liniste la furtuna si contrazice orice previziune. Asadar, ideea marii pasnice si a oceanului navalnic este o falsa opozitie, pentru ca nicio apa nu corespunde unei singure etichete. In mod asemanator, nici oamenii nu pot fi descrisi printr-o simpla definitie, un temperament sau o lista de trasaturi. Pentru ca si noi, asemenea apelo...