Medierea pentru toti. Teoria si practica medierii - Beatrice Blohorn-Brenneur

Fara a ne cunoaste unii pe altii, avem uneori imagini despre persoane, profesii, institutii (…) pe care le numim reprezentari. Aceste reprezentari ne vin in minte atunci cand nu se vorbeste despre dl. X., dna Y…. Dar si atunci cand nu se vorbeste despre muncitori, functionari, contabili, patroni, infirmieri, mediatori, avocati, magistrati… Cateodata chiar, cand intalnim un muncitor, un patron, un infirmier, prejudecatile noastre functioneaza ca un filtru: il vom vedea mai degraba pe acesta decat realitatea celuilalt. Mai rau: in aceasta cercetare a adevarului se intampla chiar ca profesionistul insusi sa caute uneori a se conforma cu imaginea presupusa de public. Or, aceeasi persoana se poate descoperi foarte diferit in cadrul sau profesional si in alt context: amical, familial etc. Persoana formeaza un tot. Béatrice Blohorn-Brenneur este magistrat. Eu am intalnit-o la diverse conferinte referitoare la mediere. De departe, bineinteles, ca orice fiinta umana, nu am scapat acestor proiectii asupra profesiei. Chiar dupa 15 ani de activitate, in fata a sute de magistrati in cadrul formarii continue la École nationale de la magistrature, mi-am pastrat imaginea prestabilita a magistratului: sobru, serios, grav, chiar pretentios uneori, situandu-se deasupra unor implicari, sigur pe piedestalul sau, simtindu-se poate chiar superior celorlalti. Foarte repede, Béatrice Blohorn-Brenneur m-a interesat mult, pentru ca persoana sensibila a magistratului mi-a aparut in spatele imaginii profesiei sale. La fel, relationarea cu mai mult de o mie cinci sute de avocati intalniti in cadrul formarii cu privire la mediere, m-a facut sa-i cunosc prin prisma legaturilor amicale, in afara functiei. Am descoperit atunci magistrati si avocati care, departe de a fi infumurati, erau modesti, in cautarea unei certitudini in cunoasterea subtilitatilor, relatiilor umane, sursa a numeroase conflicte pe care le condusesera, conciliasera sau judecasera. Aceste cunostinte nu le-au fost transmise la cursurile pentru formarea lor profesionala initiala. De la formarea juridica la formarea pentru mediere Ce am aflat despre formarea profesionala generala in domeniul juridic? Aceasta este foarte aprofundata si tinde sa formeze avocatul sau magistratul care asculta partile (sau ia cunostinta de continutul unui dosar), sa gaseasca, in spatele cuvintelor, textul de lege care ii va permite sa defineasca cine ar avea dreptate si cine nu. Meritul dreptului este acela de a propune un cadru de referinta, atat in relatiile private, pentru a permite exercitarea libertatilor, cat si in ceea ce priveste ordinea publica, obligatorie. Dar dreptul nu poate reglementa totul: in cuplu: certurile legate de gelozie, grade de cultura diferite, in educatia copiilor, prea multe sau lipsa relatiilor afective sau sexuale in familie: asupra posibilelor escapade, ritmicitatea vizitarii nepotilor de bunici. in cadrul succesiunilor: asupra atribuirii precise a diverselor bunuri, asupra ajutorului sau asistentei defunctului de un mostenitor sau altul… in cazurile de vecinatate: cuvinte jignitoare, tonul vocii, amenintarile, acuzatiile aruncate asupra celuilalt de nerespectare a legii privind zgomotul, limitele proprietatii si folosinta spatiului… in cadrul relatiilor profesionale: intre functionari sau asociati privind gestiunea, publicitatea, recrutarea personalului, remunerare, conditiile de munca… intre intreprinderi: cu deosebire cand contractul n-a prevazut totul, disfunctionalitati si durata de functionare a unor masini, erori, uzarea brevetelor si altor drepturi de proprietate intelectuala prezentand similitudini, retinerea informatiilor… Aceasta lista, care ar putea fi mult mai lunga, lasa sa se intrevada spatii imense din ceea ce se prezinta cotidianul si caruia, luat singur, dreptul nu-i raspunde decat partial. In plus, ne intalnim cu cazuri de alegere intre doua raspunsuri: permis/interzis, pe drept/pe nedrept, conform/neconform. Atunci cand aria solutiilor ia in consideratie particularitatea cauzei, se ofera multiple combinatii pentru a rezolva „pe unul sau pe altul”, cu posibilitati variate in timp, in spatiu, materiale sau despagubiri banesti, reguli la care sa se supuna, garantii. Este ceea ce fac persoanele cand vorbesc unele cu altele sau stabilesc proiecte si solutii. Dar acestea pot, de asemenea, sa franeze, sa blocheze sau sa atace identitatea celuilalt in cadrul conflictului. Ce dorim deci sa se inteleaga? Toate acestea reprezinta ceea ce autorul a inteles pe deplin pe parcursul exercitarii functiilor sale. Béatrice Blohorn-Brenneur a cautat, prin cunoasterea umana si, in particular, prin cunoasterea comunicarii umane, tot ceea ce putea fi complementar cunostintelor sale juridice. A cercetat si s-a format. A invatat si a pus in practica ascultarea justitiabilului. A invitat persoanele aflate in conflict sa vorbeasca si sa explice, in mod egal, sa se asculte fara sa se atace. Le-a sugerat deseori sa o faca c...