Medicii si Biserica, volumul XVII. Resacralizarea relatiei medic-pacient - Volum Colectiv

Stimate domnule Academician al Academiei de Stiinte si Arte din Salzburg, Felix Unger, domnule Vicepremier Vasile Sebastian Dancu, domnule Director al Spitalului Judetean de Urgenta Bistrita, Dr. Mircea Gelu Buta, preacucernici parinti, domnilor si doamnelor! Am inteles din genericul celui de-al XVIlea Seminar International de Medicina si Teologie ca preocuparea din anul acesta o intitulam „Resacralizarea relatiei medicpacient”. Cred ca pentru a ajunge sa realizam acest obiectiv, trebuie sa pornim de la doua premise: prima ca exista Dumnezeu si a doua premisa este ca Dumnezeu l-a facut pe om trup si suflet si atunci aceste doua premise le imbratiseaza si medicul de astazi, ca si cel din veacurile trecute, ceea ce intre el si bolnav se va resacraliza. Acum, noi credem si marturisim ca Medicul cel Mare este Domnul Iisus Hristos. In Evanghelia dupa Matei, in capitolul 4, versetul 23, ni se spune referitor la timpul cand Domnul Iisus Hristos era pe pamant: „Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in sinagogile lor si propovaduind Evanghelia imparatiei si tamaduind toata boala si neputinta in popor”. El, Doctorul cel Mare, care a tamaduit si tamaduieste si va tamadui pana la sfarsitul veacurilor oamenii neputinciosi, pleca de la aceasta premisa: ca omul are trup si suflet, ba mai mult socotea ca neputinta trupului, neputinta fizica isi are obarsia in pacat. Va citesc doar un verset. A tamaduit bolnavul care suferea de 38 de ani si, dupa ce l-a gasit in templu  6 † ANDREI, ARHIEPISCOP SI MITROPOLIT rugandu-se si multumindu-i lui Dumnezeu, a zis asa: „Iata ca teai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti ca sa nu iti fie ceva mai rau” (Ioan 5, 14). E clar ca Domnul Hristos facea o legatura directa intre pacat si boala. Acum veti zice ca ne folosim doar de texte scripturistice, care le primesc cei ce cred in Dumnezeu, dar ne putem folosi si de alte afirmatii. Inca din antichitate era conceputa o legatura intre suflet si trup si, daca aducem in discutie dialogul dintre Platon si Charmides, aflam ca el le reprosa grecilor lui ca au pierdut aceasta realitate, cum ca intre suflet si trup este o legatura directa, laudandu-i, in schimb, pe daci, care realizau ca exista legatura puternica intre trup si suflet. Va dau cateva fraze pe care leam luat din acest dialog, insa pe care le-a folosit si marele nostru patrolog Ioan Coman si zice asa: „Socrate povesteste de convorbirea pe care a avut-o cu unul din medicii traci ai lui Zamolxis, despre care se zice ca ei confera si nemurirea. Zamolxis, regele nostru, zeul, proclama ca dupa cum nu trebuie sa incercam a vindeca ochii fara cap, nici capul fara trup, tot asa nu trebuie sa incercam a vindeca trupul fara suflet; acesta este motivul pentru care multe boli scapa medicilor greci. Aceasta pentru ca ei neglijeaza ansamblul sau totalitatea careia ar trebui sa ii acorde atentie, intrucat daca totalitatea nu sta bine, e imposibil ca partea insasi sa stea bine. Din suflet pleaca totul: si cele bune in trup, si noul intreg. Din suflet se raspandesc acestea toate, asa cum durerea vine de la cap la ochi, trebuie deci in primul rand si mai presus de orice sa ingrijim sufletul, daca vrem sa se gaseasca in buna stare corpul si celelalte parti ale corpului”