Marturii de sfintenie romaneasca. Monahi imbunatatiti din secolele trecute - Ioan I. Ica

Scopul volumului de fata este acela de a repune in circuitul teologic si duhovnicesc cateva din marturiile ingropate in publicatii greu accesibile publicului privitoare la unele din marile figuri si personalitati spirituale ale monahismului romanesc din epoca postpaisiana cuviosii Pahomie al Romanului 1660 1724 Antipa de la Valaam 1816 1882 Irinarh Roset 1771 1859 Nifon Ionescu 1807 1901 si Nectarie Cretu 1808 1898 . Comun tuturor acestora este faptul ca din pricina vicisitudinilor istorice in special ca urmare a reprimarii monahismului ortodox prin masurile de secularizare impuse de statul modern in secolul XIX toti acesti mari calugari imbunatatiti cu viata ascetica si duhovniceasca exemplara au fost nevoiti sa-si lase tara si sa se stabileasca pentru a se putea implini spiritual autentic in Rusia in Palestina sau la Athos care ofereau medii mai prielnice realizarii idealului monahal de unde s-au si mutat la Domnul. Memoria lor ne-a fost pastrata de ucenici fideli care au asternut in scris vietile lor si ne-au transmis testamentele lor duhovnicesti. Dincolo de interesul pur documentar reeditarea lor intr-o forma moderna are scopul de a readuce in memoria ecleziala a credinciosilor a teologilor si nu in ultimul rand a monahismului actual profilurile catorva figuri duhovnicesti exemplare uitate sau mai putin cunoscute. Caci asa cum spunea parintele Dumitru Staniloae e bine ca toti credinciosii Bisericii din orice loc sa aiba cunostinta de sfintii de pretutindeni pentru ca fiecare sfant aduce prin faptele lui savarsite in alte imprejurari model de fapte pentru orice fel de imprejurari din viata lor. Caci faptele sfintilor si vietuirea lor straluminata de prezenta lui Dumnezeu in ei depasesc determinarile locale ridicandu-se la ceea ce poate fi model si intarire pentru credinciosii din orice loc .