Mama. Un jurnal al dragostei si al despartirii - Ioan Stanomir

Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresioneaza prin intensitatea pe care o imprima literei o intensitate care consuma si il consuma intr-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei autobiografia autorului atat de strans legate alcatuiesc textul unei declaratii de dragoste d outre-tombe punctand in marginea unor momente care au devenit inefabile notele simfoniei unei iremediabile tristeti. Exista aici o geografie personala careia forta evocarii ii confera relieful fragil de filigran al memoriei si farmecul arcadic-paseist al unei imposibile intoarceri. Moldova Focsaniul cu casa bunicilor prins intr-o rama teodoreaniana Marea cu miscatoarele-i carari o parte din Bucurestiul unei copilarii si adolescente insolitate sunt tot atatea locuri in suflet madlene ale dorului locuri de reintoarcere si de pelerinaj unde chipul mamei dobandeste stralucirea crepusculara a amintirii. Acest jurnal al despartirii cum il numeste autorul este si un jurnal al regasirii dintr-o dorinta de a reface toate drumurile cu mama alaturi de ea de a restitui sunetul unei vieti care s-a desfasurat in regimul discretiei si modestiei nu mai putin cel al unui devotament tacut. In cele din urma aceasta carte reprezinta si un poem dedicat Mamei nu atat printr-un lirism indoliat si indragostit deopotriva care traverseaza toate celulele firii cat prin faptul ca i se adreseaza cu adevarat ei cu tot nespusul care vine dupa o despartire. Ce ramane cand ti se ia totul Cartea lui Ioan Stanomir raspunde indirect la aceasta interogatie destinala cu un singur cuvant care se dilata in substanta emotionanta vie de o intensitate aproape insuportabila uneori a textului dorul. ANGELO MITCHIEVICI