Mai aproape... Mai departe... Fetele padurii - Cristina Struteanu

Fetele Padurii s-au infiripat intai acum doi ani. Si in cele din urma s-a asezat o coperta de cartulie peste ele insa un pic retezat gatuit fara abila maiestrie. N-au rabdat. Era oare semn ca sunt vii Niciun semn asta-i soarta personajelor dintotdeauna oriunde. Numai ca unele se supun si nu prea. La inceput se prefac ca isi accepta destinul. Oricum destule dintre ele s-au lasat la fund aproape fara suspin. Erau poate obosite ingreunate de cele ce li s-a dat spre purtat. Personaj sau nu puterile omenesti sfarsesc prin a fi stoarse de tot felul de intorsaturi si vartejuri. Poate au inceput sa creasca corali din osemintele lor. Acolo la fundul apei. Poate se va naste chiar o mica bariera de corali imprejmuind vise si nori brazi si paduri. Totul este absolut posibil. Veni-vor si Fetele Cetii sa se adape. Pot pune la cale o hora impreuna. Pot momi si ielele si vantoasele. Treaba lor. Iesit-au din jocuri acele personaje. 6 Dar cele ce ti se uita drept in ochi si nu clintesc ba te fac sa lasi nasul in jos ele pe tine cu astea n-ai ce face. Sunt in stare sa te sugereze de nu continui povestea lor. Doar Dumnezeu dragutul cum se zice in popor doar El o fi stiind ce mai au de facut de spus de invartit pe aici prin lume personajele capoase. N-ai de ales credeti-ma. Ciudata mai e si patima asta a slovelor. Ca darul betiei... - Cristina Struteanu