Lumina intr-o oglinda rasturnata - Liviu Cangeopol

Unele carti nu se cer intelese ca un manual de citire. Adevarul lor nu se expune ci circula printre randuri asemenea apei freatice. Lumina intr-o oglinda rasturnata nu spune o poveste de dragul naratiunii este locul in care ajungi cand nu mai ai unde fugi. Cuvintele nu construiesc lumi ci reflecta ceea ce a fost ascuns ranit lasat in tacere. Aici memoria nu este trecut ci o prezenta activa pulsand dureros in constiinta. Fiecare fragment functioneaza ca o reflexie inversata lumineaza fara sa mangaie dezvaluie fara sa explice. Fiecare tacere este o intrebare nerostita. Fiecare capitol o usa care seduce spre o lume interioara unde vinovatia iubirea pierderea si speranta cauta un echilibru precar sub amenintarea permanenta a ruperii. Cartea nu ofera consolare. Ea asaza cititorul pentru o clipa in vizorul propriului adevar. Iertarea nu vine din afara incepe acolo unde judecata de sine inceteaza sa mai fie o forma de cruzime. Fiecare fraza sapa cu rabdarea unui acid lent. Intunericul nu este un capat de drum ci o chemare. O lumina extrasa din adanc nu din suprafata. Lumina intr-o oglinda rasturnata propune nu salvarea ci o posibila redemptiune prin luciditate. Iar la capatul acestei traversari daca ai curajul sa o duci pana la capat s-ar putea sa descoperi ca lumina pe care o cautai nu vine din afara ta. Ea esti tu in nebunia lumii.