Leacul uitat. Sfanta taina a spovedaniei - arhim. Serafim Alexiev

Leacul uitat. Sfanta taina a spovedaniei. Editia a II-a - arhim. Serafim Alexiev Traducere din limba bulgara de Gheorghita Ciocioi si Petre-Valentin Lica Cuprins: - Nota biografica - Calatorul bogat - Pacatul - Leacul uitat - Obiectii impotriva marturisirii - Randuiala spovedaniei celei mantuitoare - Roadele adevaratei spovedanii - Cateva intrebari de incheiere Sfanta Taina a Spovedaniei poate fi numita, pe drept cuvant, „leac uitat“. Lumea intreaga zace cufundata in rau. „Fiecare dintre noi s-a molipsit de ucigatoarea boala numita pacat. Poate fi, oare, vindecata aceasta boala! Leacul exista! Si este unul minunat! Daca il primesti te insanatosesti! Insa noi nu intindem mainile spre el ca sa ne vindecam si sa ne impacam constiinta. De ce, oare? Pentru ca l-am uitat si l-am nesocotit. „De ce, dar, sa muriti, o, casa a lui Israel?“ – striga cu durere Sfantul Proroc Iezechiel. De ce, crestini, sa muriti in pacatele voastre? – striga cu durere si mai mare catre noi Rascumparatorul nostru Iisus Hristos. Oare nu se afla pentru noi izbavire din moarte? De ce sa aduceti voi bucurie vrajmasului mantuirii voastre – satana? Oare nu am pus Eu in Biserica Mea pocainta cea mult lucratoare? „Eu nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca pacatosul din calea lui si sa fie viu. Intoarceti-va cu dinadinsul din calea voastra cea rea! (Iezechiel 33, 11) Aveti in dar Pocainta, acest bun vesnic“, iar ea lucreaza cu aceeasi putere in toata vremea vietii si impotriva tuturor pacatelor: curata orice pacat, mantuieste pe toti cei care alearga la Dumnezeu, chiar daca o fac in ultimele clipe dinaintea mortii. Pentru bolile pamantesti exista medicamente pamantesti. Pentru cea mai grava dintre boli, pacatul, exista Atotputernicul Doctor Ceresc si leacuri ceresti. Acest Doctor este Iisus Hristos. Pentru ca fiecare pacat este o incalcare a legii sfinte a lui Dumnezeu, numai Acesta in minunata Sa Atotputernicie poate ierta pacatele. El poate face ca toate pacatele sa se stearga ca si cum n-ar fi existat. „Chiar daca pacatele noastre vor fi cum e carmazul, ca zapada le voi albi, si de vor fi ca purpura, ca lana alba le voi face“ (Isaia 1, 18), fagaduieste El. Insa, pentru ca toate acestea sa se implineasca, se cere de la noi un singur lucru – sa ne pocaim sincer. „Nimeni nu este atat de bun si milostiv – spune Sfantul Marcu Ascetul – precum este Domnul, insa El nu iarta pacatele acelora care nu se pocaiesc“ si „noi vom fi judecati nu pentru multimea faradelegilor, ci pentru ca nu voim sa ne pocaim“. Astfel, Domnul, in atotputernicia Sa, poate ierta pacatele omenesti. Insa luati aminte cat de greu este de dobandit milostivirea dumnezeiasca! Dumnezeu a incredintat unor oameni – apostolii si urmasii acestora, episcopii si preotii – puterea de a ierta pacatele! De ce a facut Dumnezeu astfel? Pentru a face pocainta si, prin urmare, si iertarea pacatelor mult mai apropiate, mai usoare si mai neindoielnice! „Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.“ (Ioan 20, 22-23). „Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer.“ (Matei 18, 18) Cum sunt iertate pacatele? – prin Taina Pocaintei sau a Marturisirii. Crestinul, impovarat de pacate merge la preot, cu cainta adanca in suflet, si isi marturiseste deplin tainele inimii si ale constiintei sale. Preotul, incredintat de pocainta sincera a crestinului, dupa cuvenitele rugaciuni incepatoare, ii citeste rugaciunea savarsitoare a tainei: „Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu darul si indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine, fiule (fiica) (N), si sa-ti lase toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, prin puterea data mie, te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.“ In clipa aceea, cele pe care preotul le iarta pe pamant sunt iertate si in ceruri! Exista, oare, mila mai mare decat aceasta? Nici noi nu am crede ca acestea sunt cu putinta daca nu ne-ar fi fost spuse de catre Acela Care n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui (I Petru 2, 22). Pacatul este un mare rau, cu consecinte grave greu de socotit – chinurile vesnice ale iadului! Iar leacul lui, randuit de Iisus Hristos, este atat de simplu! Pare de necrezut!... Asa precum le-a zis Iisus Hristos celor zece leprosi: „Mergeti si va aratati preotilor“, iar ei, mergand, s-au curatit, asa si noua, pacatosilor, ne spune parca: si voi sunteti bolnavi de lepra duhovniceasca. Nu va temeti! Impliniti numai aceasta: Mergeti si va aratati preotilor. Daca vom nesocoti mila dumnezeiasca, spuneti-mi, oare, cat de aspre vor fi pedepsele pe care le vom indura pentru ca nu am facut pentru mantuirea noastra putinul care ne-a fost incredintat sa-l facem si care a fost atat de usor de savarsit. Sfanta Scriptura ne istoriseste cum Neeman, capetenia ostirii siriene, suferea de lepra. Auzind acesta ca in pamantul lui Israel se afla un p