La judecata de acum a poetului - Mihail Soare

Cum explica metaforic Mihail Soare intr-un volum precedent Intr-un oras fara teatru Poetul nu a incaput pe arca. Nu a mai avut loc poetul este prin excelenta a-topic si utopic se vede perfect si in volumul de fata si nu se stie cum fiinta bizara de a supravietuit potopului. Are oricum alta linie de evolutie. Este funambulul lui Zarathustra mereu pe sfoara intinsa intre doua lumi si cu abisul deasupra caruia are iluzia ca se inalta. Si fara indoiala este simultan si paiata care il ataca pe saltimbanc prabusindu-l. Si simteam cum din mine se strecoara afara bucuroasa paiata - spune poetul. Mihail Soare este un scriitor taios vreau sa spun mizand pe chestiunile decisive ale existentei grav construind amplu in epica uneori de parabola a poemelor sale. Volumul de fata cu titlul sau ultimativ face din poezie actul insusi de justificare a vietii. Acest act de heautontimorumenos nu lasa pe seama timpului si a celorlalti posibilitatea judecatii ci o include in vehementa revendicativa a clipei si a izolatului. Este o poezie care proclama cu tonuri expresioniste isi asuma retorica Hai c-am glumit prieteni cu genialitatea Sunt doar un prost o loaza neant insufletit La brat cu-a mea consoarta o stiti singuratatea Frumoasa ca un inger profesor de murit.