Jurnal de Decembrie. Trairile unui revolutionar - Petrovici Stanomir

Jurnal de Decembrie. Trairile unui revolutionar - Petrovici Stanomir Dacă facem abstracţie de versurile din volumul „Alb punctat”, publicate în iunie 2015 sub pseudonimul Mirel Petrovici, rezultă că Jurnal de decembrie marchează debutul editorial al lui Stanomir Petrovici. Jurist de profesie, absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti, Stanomir Petrovici va fi repartizat iniţial pe postul de consilier juridic la,, Integrata Banatex” din oraşul său natal, Sânnicolaul Mare, de unde se va transfera ulterior, la începutul anilor ’90 ai veacului trecut, pe un post similar la Camera de Comerţ şi Industrie din Bacău. Începând din anul 1995, va deveni avocat în Baroul băcăuan, ceea ce înseamnă, între altele, că ilustra pleiadă a scriitorilor-avocaţi (poetul G. Bacovia, dramaturgul Ion Luca, romancierul I. I. Stoican ş. a.) se întregeşte, astfel, cu un nou nume, cel al lui Stanomir Petrovici. Prin Jurnal de decembrie, el vine să completeze, în chip fericit, domeniul vacant al memorialisticii, fiindcă volumul de debut al avocatului Stanomir Petrovici este, aşa cum sugerează însuşi titlul, o carte de memorii – gen literar extrem de dificil, întrucât nu se supune unor reguli stricte sau limitărilor tematice. Ca specie a memorialisticii, jurnalul – consemnând retrospectiv împrejurări şi evenimente la care autorul a participat sau a fost martor în cursul vieţii sale – se situează la confiniile literaturii confesive cu istoria; iar istoria adevărată, corectă nu se poate scrie – după cum bine se ştie – decât în baza unor mărturii ale actanţilor sau spectatorilor/martorilor oculari ai unor evenimente importante, cruciale din viaţa societăţii.,, Scrise de obicei la bătrâneţe, memoriile – se spune înDicţionarul de termeni literari editat de Academia Română – aduc amănunte revelatoare, în măsură să contribuie la reconstituirea adevărului cu privire la oameni şi întâmplări din trecut” (p. 260). Într-adevăr, în cele mai multe cazuri, de la Cezar la Churchill sau de la Chateaubriand la Malraux, de pildă – pentru a cita doar clasicii –, memorialiştii se recrutează din personalităţi a căror existenţă a fost implicată semnificativ, într-un fel sau altul, în istoria politică, socială sau culturală a epocii lor. Acesta este şi cazul lui Stanomir Petrovici, intelectual militant, democrat şi patriot, implicat direct în evenimentele de la Timişoara din decembrie 1989, şi nu numai, ceea ce conferă Jurnalului său un interes documentar de prim rang, datorat mai cu seamă unor informaţii cu totul inedite, cum ar fi, bunăoară, cea despre sloganurile,, Jos Ceuşescu!” şi ,, Jos comunismul!”, scandate de tineri suporteri la un meci de fotbal la Timişoara, încă din noiembrie 1989. În acelaşi context al acţiunilor menite a prefaţa evenimentele de la Timişoara din decembrie 1989, se înscriu şi alte informaţii încărcate de semnificaţie, precum:,, Tot în acea perioadă, în tramvaie, în serile târzii de sfârşit de toamnă, tablouri cu Ceauşescu erau plimbate pe rutele lor între lumânări”. Sau:,, După şedinţele de judecată, prin barurile limitrofe instanţelor, jurişti, poeţi, scriitori discutau aprins, fără menajamente şi deschis despre regimul comunist sau comentau ad-hoc pamflete la adresa lui Ceauşescu”. Astfel de pamflete, oferite spre lectură prietenilor, scrisese chiar Mirel Marcov, personajul-narator al Jurnalulului de decembrie. Tot acum, anterior adică revoltei de la Timişoara din decembrie 1989, Mirel Marcov, alias Stanomir Petrovici, a scris şi poezii împotriva regimului dictatorial, pentru libertate şi democraţie. Plasate, la intervale regulate, în economia volumului, creaţii lirice precum Să ascultaţi oamenii care tac (septembrie 1989), Azi, libertate (noiembrie 1989), Agora libertăţii (26 dec. 1989), Fir de jar (31 dec. 1989) Libertate în za (iunie 1990) şi Câmpia verde (1994) reuşesc să ilustreze existenţa unei alte faţete/dimensiuni scriitoriceşti a lui Stanomir Petrovici – cea de poet sensibil şi plin de har. Dar interesul pe care-l suscită Jurnalul de decembrie al lui Stanomir Petrovici nu este doar unul documentar, ci apare dublat câteodată şi de unul artistic. Dotat cu suficientă intuiţie estetică, autorul Jurnalului... evită să accentueze prea mult asupra persoanei naratorului, ca într-o simplă autobiografie, preferând să evidenţieze prioritar faptele şi evenimentele de care a avut şansa să ia cunoştinţă nemijlocit în zilele fierbinţi ale lui decembrie 1989. Fiindcă – e locul să o spunem – titlul Jurnal de decembrie e cum nu se poate mai bine ales, întrucât corespunde exact, întru totul, conţinutului cărţii. Caracterul de jurnal, în accepţia etimologică a termenului (fr. jour = zi), se justifică în primul rând prin faptul că evenimentele Revoluţiei din decembrie 1989 – nu doar cele de la Timişoara, ci şi din Sânnicolaul Mare şi Bucureşti – sunt relatate pas cu pas, pe ore şi zile, titlurile unor subcapitole fiind elocvente în această privinţă, ca de exemplu: 16, 17, 18, 19 decembrie 1989; 20, 21, 22decembr