Jocul didactic in desfasurarea lectiei de matematica la ciclul primar - Ovidiu Balan

              Intr-o societate aflata intr-un moment de profunde transformari, subsistemul    reprezentat de invatamant este supus unei restructurari si unei reconsiderari a functionalitatilor, inevitabile. Reforma invatamantului se contureaza, astfel, ca o necesitate determinata de insasi reformarea societatii globale.              „Cand vorbim despre reforma de invatamant ca institutie,  avem in vedere o suita de inovatii din interiorul unui sistem unitar si echilibrat, in cadrul caruia intervin periodic schimbari functionale atat in structura de ansamblu (de exemplu, durata si ponderea subsistemelor, echilibrul  dintre trunchiul general si ramificatiile de educatie selectiva, modul de articulare a nivelurilor succesive, limitele de varsta ale educatiei formale  etc.), cat si in interiorul sau, respectiv al curriculum-ului, al proceselor si mijloacelor (de exemplu, actualizarea tehnologiilor, perfectionarea manualelor si programelor, modificarea raporturilor dintre profesori si elevi).”  (Barza, Cezar, 1976)              Suita de inovatii mentionate trebuie sa raspunda nevoilor particulare ale sistemului social global caruia i se subsumeaza sistemul de invatamant, copierea unor experiente reformatoare ale altor sisteme de invatamant nefiind oportuna. Desigur ca se impune considerarea sistemului social global in interactiunea sa cu alte sisteme sociale si, in context, nici sistemul de invatamant nu poate fi considerat izolat, dar aceasta subliniere nu exclude raportarea la sistemul de invatamant ca la o entitate cu elemente specifice, nationale.              Tendintele de reformare  a sistemelor de invatamant s-au manifestat continuu in istoria acestuia, „istoria invatamantului fiind o istorie a reformelor sale „. (Barza, Cezar, 1976). Daca la inceputurile  acestei istorii ele se manifestau la un interval de cateva generatii, acum se contureaza de la o generatie la alta.              Necesitatea reformelor invatamantului  izvoraste din interconexiunile complexe ale sistemului de invatamant cu celelalte subsisteme ale sistemului social global si cu acesta in ansamblul sau. Invatamantul are tendinta de a se dezvolta intr-un ritm mai lent decat celelalte subsisteme sociale, mai mobile. Tendinta de conservatorism a sistemului de invatamant este explicata de M. B. Miles prin calitatea lor „esentiala de a opera exclusiv cu oameni in devenire, ceea ce reclama o prudenta exagerata…” (Barza, Cezar, 1976)               In contextul preocuparilor pentru modernizarea invatamantului, pentru racordarea lui la cerintele epocii contemporane, cele destinate ridicarii calitatii invatamantului matematic ocupa un loc prioritar.               In invatamantul matematic, un pas important il constituie inocularea convingerii ca aceasta disciplina este una a realitatii, ca ea are aplicabilitate practica directa. Faptul este cu atat mai necesar, cu cat datorita gradului sau de abstractizare, elevii au tendinta sa considere ca matematica nu are nimic comun cu realitatea, ci constituie o lume a abstractizarii greu accesibile, daca nu si inutile.               Desi caracterizata printr-un inalt grad de abstractizare, matematica nu este un simplu joc de simboluri si formule, ea este profund ancorata in realitatea cotidiana, devenind tot mai mult o dimensiune a vietii.               Daca ni se pare firesc sa socotim si sa masuram pentru a ne rezolva o seama de probleme curente (cumparaturi, evidenta cheltuielilor din bugetul familiei, masurarea suprafetei locuintei sau a unui teren) acest lucru se datoreaza asimilarii notiunilor matematice Ia scara de masa. Se poate afirma fara exagerare ca nu exista domeniu din stiinta si tehnica pe care matematica sa nu-si fi pus amprenta in mod definitiv si irevocabil.               In vederea elaborarii unei metodologii specifice obiectului, o metodologie care sa ofere posibilitatea insusirii de catre toti elevii a unui minim de cunostinte este necesar sa se tina seama de urmatoarele aspecte: -   legarea permanenta a cunostintelor si deprinderilor de viata concreta, de realitate, mai ales in stadiul operational concret; -   in toate formele de predare sa se respecte etapele dezvoltarii psihologice a copiilor, asigurandu-se caracterul intuitiv si invatarea prin actiune in primele clase, urmand ca treptat sa se treaca apoi la stadiul deductiv; -   educarea gradata a elevilor pentru intelegerea rolului modelator al matematicii, prin lectii adecvate in scopul trezirii interesului pentru aplicarea practica a cunostintelor dobandite; -   insusirea pe cale logico-deductiva a cunostintelor; -   stimularea aptitudinilor pentru cercetare, in scopul dobandirii de noi cunostinte.                Programa de matematica pentru clasele I-IV, elaborata in mod judicios, dupa criterii stiintifice, tinand seama atat de rigorile matematicii cat si de particularitatile de varsta ale copiilor din ciclul primar, a fost imbunatatita an de an.               In selectionarea ...