Ion Antonescu - Petre Turlea

Luptand impotriva extremei drepte legioanare si a extremei stangi comuniste, aparent Ion Antonescu a fost infrant, fiind asasinat in 1946. La scara Istoriei, insa, Ion Antonescu a invins definitiv atat extrema dreapta cat si extrema stanga. El este cel care a ramas in inima Poporului roman iar nu adversarii lui. (Petre Turlea) La 9 octombrie, Fundatia Europeana Titulescu a gazduit un eveniment de exceptie: lansarea volumului Ion Antonescu intre extrema dreapta si extrema stanga, de prof. univ. dr. Petre Turlea, volum aparut la Editura Semne. A participat, alaturi de un numeros public, crema istoriografiei romanesti: acad. Dan Berindei, presedintele sectiei de istorie a Academiei Romane, acad. Dinu C. Giurescu, acad. Florin Constantiniu, prof. univ. Ioan Scurtu, prof. univ. Gheorghe Buzatu, precum si multi alti istorici de prestigiu. Cei amintiti au tinut insa sa vorbesca despre carte si autor, subliniind, la unison, ca este vorba despre o lucrare indrazneata, bazata in totalitate pe documente, cele mai multe complet nestiute publicului larg, o lucrare care arunca o lumina noua asupra subiectului si fara amintirea careia nu se va mai putea cerceta tema in discutie. Dar s-au subliniat, tot la unison, alte trei idei: in primul rand ca, oricat de dificila este tema in discutie (sau oricare alta tema dificila), istoriografia trebuie sa se bazeze pe documente si sa nu fie influentata de factorul politic, cum s-a intamplat atatea decenii; in al doilea rand, ca exista o uriasa deosebire intre cum vedeau evenimentele cei care le-au fost contemporani si cum le vedem noi, dupa ce faptele s-au consumat si cand, de regula, acceptam punctul de vedere al invingatorilor; in al treilea rand, ca maresalul era vazut la acel moment ca omul momentului, singurul capabil sa pastreze integritatea tarii si ca, in mare masura, poate fi comparat cu maresalul Petain care, si el, a preluat fraiele conducerii in Franta dupa o infrangere rusinoasa. Oricat s-a scris, spune Petre Turlea, despre perioada 1940-1944, mii de documente de arhiva zac inca neexploatate. Ele trebuie aduse la lumina deoarece, uneori, prezinta date si evenimnte necunoscute pana acum, intregind imaginea generala a momentului respectiv, sau aduc argumente in plus pentru teze deja existente in literatura de specialitate. Mai mult, sustine Petre Turlea, datorita descoperirilor arhivistice, noile carti despre Ion Antonescu pot fi mai putin tributare memorialistilor "doritori a-si fauri un loc in Istorie, pe care nu l-au avut in realitate; sau mai putin tributare directivelor - venite din Rasarit, o intinsa perioada si, din Apus, mai recent - care nu urmaresc stabilirea adevarului, ci exploatarea politica ori materiala a unei epoci". Tema volumului in discutie a mai fost atinsa de lucrarile de specialitate, in primul rand de catre istoricul Gheorghe Buzatu, dar Petre Turlea merge mai departe, prin studierea unui larg evantai de documente. Autorul demonstreaza cum Ion Antonescu a fost omul necesar Romaniei in acel moment si ca el si-a facut principala datorie: salvarea fiintei statului roman. "In acel moment, mai grava decat ciuntirea granitelor era posibilitatea disparitiei statului roman. Antonescu a impiedicat aceasta disparitie". Cu vecinul nostru de la nord, Polonia, nu s-a intamplat asa, iar statul polonez a disparut vreme de cativa ani, reaparand la sfarsitul razboiului in alte frontiere. Ca atare, aflat intre extrema dreapta si extrema stanga, cele doua ideologii care divizau continentul la acea vreme, Antonescu a ales singura solutie pe care o avea: plasarea de partea Germaniei. In interiorul tarii s-a petrecut acelasi lucru: Antonescu s-a plasat intre extrema dreapta si extrema stanga, le-a combatut pe amandoua, drept care amandoua nu l-au iertat nici decenii mai tarziu. Sintetizand, Antonescu a dus o lupta dreapta pe trei fronturi: a luptat pentru refacerea hotarelor, a luptat impotriva comunismului, a luptat pentru salvarea statului. Daca toate acestea au fost lupte drepte, sustine autorul, inseamna ca nedreapta a fost condamnarea la moarte din 1946, care este si astazi mentinuta, prin hotararea din mai 2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Petre Turlea citeaza si o extrem de lucida parere a istoricului Dinu C. Giurescu: "Maresalul a fost, de fapt, omul tarii sale. A luat conducerea intr-un moment cand niciunul dintre liderii politici ai Romaniei n-a voit sa preia Guvernul. A condus echipa necesara imprejurarilor anilor 1941-1940. Are meritul, in conditiile limita ale celui de-al doiela razboi mondial, de a fi pastrat autonomia Statului roman cu intocmirile si institutiile sle fundamentale. Are meritul de a fi salvat de la __Solutia finala__ viata a peste 300. 000 de evrei din Romania. Imparte raspunderea deportarii evreilor basarabeni si bucovineni in Transnistria, din care, cel putin 108. 710 au pierit. Poarta raspunderea razboiului. A avut sprijinul covarsitoarei majoritati a opiniei publice pentru intrarea in razboi si eliberarea Basarabiei si...