Introducere in teoria si metodologia evaluarii - Conona Petrescu, Tudor Marin

Evaluarea educationala este un subiect sensibil in orice sistem de invatamant. Dintre cele trei componente ale spiralei educatiei, predare-invatare-evaluare, ultima este de multe ori neglijata sau nu i se acorda un rol important in procesul de planificare si desfasurare a instruirii. Procesul de invatamant, respectiv instruirea, adesea depinde de felul in care este proiectata evaluarea; nu se mai tine cont, de multe ori, de faptul ca evaluarea curenta este parte integrata a invatarii si predarii. Daca evaluarea curenta ii poate stabili profesorului sarcini evaluative pe anumite grade de dificultate, evaluarea externa trebuie sa fie oficiala, iar in ceea ce priveste instrumentele de testare ele trebuie sa fie aceleasi. O atributie importanta in educatie este dovedita prin nevoia de a masura eficacitatea si eficienta procesului de invatamant. In acelasi timp, evaluarea rezultatelor scolare este specifica in structura sistemului integrat de evaluare. Evidentiem faptul ca rezultatele scolare nu sunt legate numai de cunostintele dobandite de elevilor in domeniul cognitiv, mai mult au legatura cu comportamentul in formarea personalitatii elevului. „A evalua inseamna a emite judecatii de valoare privind invatarea de catre elev, pe baza unor criterii adecvate obiectivelor fixate in vederea luarii unor decizii” In ceea ce priveste evaluarea scolara ajungem fara tagada la procesul de predare-invatare-evaluare, facandu-se trecerea de la exteriorizarea ca instru¬ment de masura si control, la un demers pus pe invatarea activ-interactiva realizata de catre elev. „Evaluarea utilizeaza masuratorile, dar merge mai departe, implica o judecata de valoare” (Davitz J., Ball S.). Activitatea de evaluare cere cadrului didactic sa opereze o separare intre real si ideal, iar din aceasta perspectiva, evaluarea pune in evidenta legatura de relatie, ce este si ce ar trebui sa fie, ce anume a invatat elevul si ce ar fi trebuit sa invete. Pentru o abordare stiintifica este nevoie de evaluarea stiintifica; aceasta are radacinile in aparitia testelor, odata cu dezvoltarea psihotehnicii si parcurge mai multe etape relevante. Perioada masuratorilor, de perfectionare continua a bateriilor de teste, a condus la extinderi: de la masurarea dezvoltarii psiho-motorii, la masurarea inteligentei, a aptitudinilor pana la evaluarea cunostintelor, abilita¬tilor, performantelor, comportamentelor. „Docimologia reprezinta studiul siste¬matic al examenelor, analiza stiintifica a modurilor de notare, a variabilelor notarii la examinatorii diferiti si la acelasi examinator, a factorilor subiectivi ai notarii, precum si identificarea mijloacelor menite sa contribuie la asigurarea obiectivitatii unei examinarii si evaluarii”. Docimologia didactica este stiinta psihopedagogica ce studiaza problemele examinarii si notarii, cuprinzand in sfera sa de preocupari studiul sistematic al: examenelor si concursurilor; modurilor de notare; variabilitatii notarii la acelasi examinator si la examinatori diferiti; factorilor subiectivi ai notarii; mijloacelor care concura la asigurarea obiectivi¬tatii evaluarii. Ea sustine necesitatea largirii sferei de aplicare, a flexibilizarii sale de aplicare, astfel incat ea sa poata fi integrata cu succes in toate tipurile de activitati educationale care vizeaza formarea integrala a elevilor. Constituirea si dezvoltarea docimologiei are consecinte de mare relevanta pentru ca nu este vorba doar de examinare si notare, de orientare scolara si profesionala, de indicarea locului detinut de fiecare persoana in sistemul de relatii si valori sociale, ci de relevanta evaluarii pentru progresul unei societati si al unei natiuni. Actualmente are loc o mutatie care marcheaza trecerea de la masurarea si evaluarea cu precadere globala, finala cu accent pe informatia acumulata, catre o evaluare realizata sistemic, integrata in toate secventele actului pedagogic si orientata spre masurarea tuturor rezultatelor activitatii de educatie. Evaluarea scolara trebuie sa conduca la obtinerea unor informatii utile privind finalitatile educatiei, ulterior aproband luarea unor hotararii pertinente. In acest context, actul evaluarii are doua momente: masurarea si aprecierea; masurarea este marimea fara originalitatea educatorului, iar aprecierea/inter¬pretarea scolara trebuie sa conduca invariabil la elaborarea sau enuntarea unei judecati de valoare. Masurarea este un demers evaluativ cantitativ, care consta in atribuirea de simboluri (cifre, litere, calificative) unor elemente care constituie obiectul masurarii (subiecti, caracteristici, insusiri). Obiectul masurarii trebuie definit in mod clar prin comportamente sau caracteristici observabile. Exactitatea masurarii este in functie de: calitatea instrumentelor utilizate (probe, teste etc.); gradul de adecvare a acestora in raport cu specificul fenomenelor masurate; capacitatea evaluatorului de a se exprima cu ajutorul numerelor/calificativelor ceea ce este caracteristic fenomenelor vizate. Apre...