Introducere in psihanaliza freudiana si postfreudiana. Editia a patra, revizuita si completata - ...

Cand a constatat, pe baza identitatii structurale intre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cuvant de spirit, produse culturale, pe de alta parte, ca intre „normal" si „patologic" exista doar o deosebire de grad, si nu una de natura, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. Psihanaliza, ca psihologie, este o psihologie a inconstientului.   Spre deosebire de psihologia constiintei, care studiaza fenomenele psihice constiente (sau accesibile in mod direct constiintei), psihologia inconstientului cerceteaza acele fenomene psihice accesibile constiintei doar indirect, prin intermediul interpretarii de tip psihanalitic. Descoperirea inconstientului psihic a revolutionat nu numai psihologia, ci si celelalte stiinte ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc.    Daca ar fi sa formulez in putine cuvinte si intr-un mod sugestiv esenta psihologiei inconstientului, as spune ca ea consta in ideea ca si oamenii sanatosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul oamenilor sanatosi are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Diferenta e doar de grad. Vasile Dem. Zamfirescu   Oricat ar parea de surprinzator, psihanaliza nu este, asa cum ne-am obisnuit sa o gandim, un domeniu nestructurat interior, ci un adevarat sistem de discipline. Disciplinele psihanalitice – psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicata – se afla in relatii cronologice si logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitica. Teoretizarea experientei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-au cladit metapsihologia si psihanaliza aplicata. Structura de rezistenta a acestei cladiri multietajate o formeaza ideea de inconstient. – V. D. Z.   Parcurgerea celor optsprezece volume ale operelor complete a lui Jung mi-a prilejuit constatarea, surprinzatoare la prima vedere, ca exista mai multe tipuri de arhetipuri, daca folosim drept criteriu definitia arhetipului cu care Jung opereaza de-a lungul intregii sale opere, si anume de pattern of behaviour, de forta interioara de ordinul instinctului, cu valente spirituale. Arhetipurile care corespund acestei definitii si pe care le-am numit tipice descriu intr-adevar o experienta a speciei transmisa ereditar. Din categoria arhetipurilor tipice fac parte: arhetipul matern, arhetipul patern, arhetipul infans, anima, animus, arhetipul renasterii, comunismul ca arhetip, arhetipurile regionale sau etnice, de tipul arhetipului germanilor (Wotan), cristalizare si transmitere a unei experiente colective de ordin general, nu universal. – V. D. Z     Vasile Dem Zamfirescu este psihanalist, profesor universitar, editor, eseist si traducator.   Dupa terminarea liceului Mihai Viteazul din Bucuresti, Vasile Dem. Zamfirescu a urmat, intre 1960-1965, cursurile Facultatii de Filosofie, sectia Pedagogie, din cadrul Universitatii din Bucuresti, iar in 1975, la indemnul lui Constantin Noica, a absolvit Facultatea de Filologie, specialitatea Limba Germana/Limba Engleza.[1] In 1975 a sustinut doctoratul in filosofie la Universitatea din Bucuresti cu o lucrarea Etica si psihanaliza. Vasile Dem. Zamfirescu a lucrat ca cercetator stiintific la Institutul de Filosofie al Academiei Romane si la Laboratorul de Antropologie al Institutului Victor Babes, in perioada 1966-1998. Prof. univ. dr. Zamfirescu a predat timp de 10 ani (intre 1991-2000) disciplinele: Psihanaliza Filosofica, Filosofia Inconstientului, Tehnica Psihanalizei (sectia Psihologie), Psihanaliza si Pedagogie (sectia Pedagogie) in cadrul Facultatii de Filosofie si Facultatii de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, iar din 1998 pana in prezent Introducere in Psihanaliza si Elemente de Tehnica a Psihanalizei in cadrul Facultatii de Psihologie, Universitatea Titu Maiorescu. Incepand cu anul 2004 devine sef de catedra Psihologie si Psihoterapie la aceeasi universitate. Desi oficial pregatirea pentru cariera psihanalitica a inceput din 1986, odata cu inceperea analizei personale, psihanalistul Vasile Dem. Zamfirescu si-a dezvaluit vocatia pentru aceasta disciplina inca din 1968 atunci cand, in conditiile ostile ale comunismului, a reusit sa impuna ca tema a lucrarii sale de doctorat in filosofie relatia intre etica si psihanaliza, care a fost publicata partial sub forma de carte in 1973 ("Etica si psihanaliza"). Debutul practicii psihanalitice are loc in 1988, iar din 1990 devine membru fondator, vicepresedinte (1994-1998) si presedinte (1998-2006) al Societatii Romane de Psihanaliza. Incepand cu 1997 este membru direct al IPA (Asociatia Psihanalitica Internationala), psihanalist formator si supervizor. Din 1994 devine membru fondator al revistei de cultura psihanalitica Psihanaliza si al Editurii Trei, unde s-a ocupat de traducerea operelor complete ale lui Sigm...