Impromptu concertant - George Enescu

Fara numar de opus acest Impromptu concertant cu o durata de 5 minute scris in 1903 se aseaza stilistic intr-o etapa oarecum mai evoluata in comparatie cu celelalte piese ale emisiunii de fata. Asta nu inseamna ca ar fi superioara celorlalte compozitii si in special el nu atinge gradul de concentrare a substantei pe care il intalnim in Sonata op. 6. Piesa este ceea ce anunta titlul un impromptu o pagina neconstransa parand pe alocuri direct o improvizatie bineinteles o improvizatie la nivel enescian si purtandu-ne gandul catre momente ulterioare din productia compozitorului. De pilda catre Sonata Torso din 1911 sau chiar inspre atmosfera dezlantuit romantica a Simfoniei a II-a. Bineinteles simple sugestii. Forma lucrarii destul de ciudata se prezinta ca o expozitie de forma-sonata. Intalnim o prima suprafata tematica extrem de expansiva o punte o a doua suprafata mai calma dar mai ferm conturata si din nou punte catre ceva ce ar putea fi dezvoltare. Care insa nu vine. Ne intampina doar sunetele concluzive e ca si cum compozitorul s-ar fi razgandit pe drum si ar fi decis sa lase ca piesa independenta o simpla expozitie de sonata. Pariul estetic a reusit caci farmecul acestei pagini de muzica este irezistibil. - Pascal Bentoiu