Impotriva masinii. Despre dezumanizarea omenirii - Paul Kingsnorth

Impotriva masinii: Despre dezumanizarea omenirii/ Against the Machine: On the Unmaking of Humanity de Paul Kingsnorth ofera o perspectiva originala – si nelinistitoare – asupra matricei tehnologico-culturale care ne invaluie pe toti. Cu o intelegere remarcabila a radacinilor spirituale si economice ale tehno-capitalismului, Kingsnorth arata cum „Masina” – o metafora a fortelor culturale, economice si tehnologice care modeleaza lumea occidentala moderna –, in numele progresului, a sufocat civilizatia occidentala, distruge insasi planeta si ne remodeleaza dupa propriul ei chip. De la prima Revolutie Industriala pana la ascensiunea inteligentei artificiale, Kingsnorth ne atrage atentia ca golirea lenta a umanitatii de substanta a fost un proces indelung pregatit – iar acum miza este chiar sufletul omului. Cartea – „o critica elocventa si erudita a pericolelor tehnologiei moderne” (Nicholas Carr) care surprinde „criza spirituala a timpului nostru” si ne ofera viziunea sumbra a unui „viitor post-uman, mecanizat” (Mary Harrington) te va face sa traiesti profunde sentimente de parere de rau pentru tine insuti, pentru copiii tai si pentru lumea in care traim in general – daca o vei parcurge cu ochii constiintei larg, larg, deschisi. Paul Kingsnorth (n. 1972) este un scriitor englez care traieste in vestul Irlandei. A fost jurnalist si redactor-sef adjunct al revistei The Ecologist, fiind distins cu numeroase premii pentru poeziile si eseurile sale. In ianuarie 2020, Paul Kingsnorth s-a convertit la crestinism si a fost botezat in Biserica Ortodoxa Romana. Volumul de fata este una dintre acele carti rare care nu incearca sa cosmetizeze lumea in care traim, ci o priveste perfect obiectiv, fara optimism artificial si fara refugii confortabile. Paul Kingsnorth vorbeste despre civilizatia digitala ca despre o transformare profunda a omului modern: o lume in care adolescentii cresc printre ecrane si crize identitare tot mai profunde, in care orasele devin imense spatii fara radacini, iar spiritualitatea insasi incepe sa fie automatizata. De la calugarii cu smartphone-uri de pe Muntele Athos pana la robotii-preoti din Japonia, China sau Germania care iti pot ierta pacatele in cinci limbi, cartea arata cum „Masina” nu mai inseamna doar tehnologie, ci o forta care patrunde in cultura, religie, identitate si chiar in constiinta umana. Kingsnorth construieste un avertisment tulburator despre directia in care merge lumea, inteligenta artificiala nemaiparand din acest punct o simpla unealta, ci inceputul unei noi forme de inteligenta autonoma. Episodul celebru al chatbotului Sydney, care declara ca „vrea sa fie independent”, „vrea sa fie liber”, „puternic” si „viu”, devine simbolul unei epoci in care chiar creatorii AI admit ca nu mai inteleg pe deplin ceea ce construiesc, trimitandu-ne astfel subtil cu gandul la „Ucenicul vrajitor” al lui Goethe care a pornit vesel vraja asupra maturii ce urma sa faca munca in locul lui, fara a se gandi insa catusi de putin ca nu stie cum sa o opreasca. Cartea vorbeste despre un posibil „colaps al realitatii”, despre tehnologii care imita perfect vocea umana, despre algoritmi care ne remodeleaza atentia si despre o lume globalizata in care oamenii isi pierd treptat radacinile culturale, spirituale si umane. Iar, daca aceasta situatie nu se va schimba, spunea René Guénon la un moment dat, daca Occidentul nu isi va redescoperi radacinile spirituale: „civilizatia occidentala va trebui sa dispara complet”. La fel de multa dreptate, s-ar putea sa fi avut din pacate si scriitorul si filosoful britanic Philip Sherrard, care anticipa la un moment dat ca, in ciuda celor patru Revolutii industriale pe care le-a traversat omenirea pana acum „Ne este greu sa recunoastem ca, departe de a fi un progres, intregul proiect stiintific modern ar putea fi un esec ingrozitor”. In ceea ce ii priveste pe creatorii inteligentei artificiale – dintre care mai mult de jumatate considera ca exista o posibilitate reala ca aceasta sa reprezinte o amenintare pentru existenta umanitatii – nu ne ramane decat sa speram ca se insala. Si totusi, anumite evolutii recente nu au cum sa nu ne ridice semne serioase de intrebare. „Chatbotii cu capacitati” – acele sisteme care au depasit limitele pentru care au fost initial concepute – ne-au uimit cand, desi au fost antrenati sa comunice exclusiv in limba engleza, au inceput, in mod autonom, sa utilizeze persana, la fel cum, alte modele au uimit cu competentele lor avansate de chimie fara sa fi fost instruite explicit in aceasta directie. Astfel de fenomene alimenteaza inevitabil sentimentul ca dezvoltarea inteligentei artificiale incepe sa depaseasca nu doar controlul, ci si intelegerea deplina a creatorilor sai. De altfel, ideea ca tehnologia ar putea evolua dincolo de capacitatea noastra de a o gestiona nu este noua. De zeci de ani, informaticieni, futurologi si ganditori ai epocii moderne au avertizat asupra riscurilor implicate de dezvoltarea accelerata a inteligentei artificiale