Hristos toamna - Vasile Iftime

Pe acest fond de slabire - si sus si jos - a legaturilor nici poetul nu se aventureaza sa scrie cu propriul singe preferind sa deseneze o inima si sa-si infiga creionul in acest desen nu in propria inima. E o conditie supliciala pe care el o transfera cuvintelor numai ca aceste cuvinte sint prea grele prea incarcate moartea nu-i decit un cuvint zice poetul incurajindu-se dar de fapt neputind - si nevoind - sa exorcizeze realitatea de continutul ei de parti ale fiintei spre a nu-l captura pe poet intr-un virtej expiator sau iluminant cum se intimpla bunaoara in Dumica Sfintilor Parinti - dar si alte poeme unde intreaga biografie a familiei e cristoformizata . O psaltica tensionata cu ferventa bruscata de izbucniri rebele scrie aici poetul Vasile Iftime. - Al. Cistelecan