Hotel Iris-Yoko Ogawa

Autoare a peste 20 de opere de fictiune, recompensata cu importante premii literare, tradusa in peste 20 de tari, scriitoarea Yōko Ogawa este o voce majora din literatura japoneza actuala. Romanul Hotel Iris poate fi interpretat ca o replica stralucita la Lolita lui Nabokov. Ce au in comun un traducator taciturn, vaduv de mai bine de 20 de ani, care traieste izolat pe o insula, si o fata de 17 ani, frumoasa, ce isi ajuta mama sa administreze hotelul familiei din oraselul turistic de pe coasta? De ce se ascunde barbatul departe de forfota litoralului? Exista voci care spun ca sotia traducatorului nu a murit de moarte buna. Oare esarfa zdrentuita si cu pete de sange descoperita de Mari in casa lui a fost arma crimei? Si atunci, ce o atrage pe tanara la el? Pericolul– atat de ispititor pentru o adolescenta bruscata de o mama prea severa–, sau intuitia unei afinitati improbabile? In Hotel Iris, Yōko Ogawa construieste cu mana sigura panopticul obsedant al fantasmelor violente care se nasc in mintea celor condamnati la singuratate. Capitolul 1 Prima data cand barbatul acela a venit la Hotelul Iris a fost cu putin inainte de inceperea sezonului estival. Ploua fara contenire inca din zori, iar pe seara Ploaia se intetise, Marea fremata, inecata in cenusiu. Rafalele rabufneau inauntru ori de cate ori vreun client deschidea usa, iar covorul de la intrare era jilav. Neoanele de la firmele magazinelor din preajma erau toate stinse si pe strada nu se zarea nici tipenie de om. Cand trecea cate o masina, stropii de ploaie se vedeau in lumina farurilor. Ma pregateam sa inchid casa de marcat si sa sting luminile in hol, ca sa ma retrag, cand am auzit deodata o bufnitura, ca si cum ceva greu s-ar fi izbit de podea, urmata imediat de tipatul unei femei. Tipatul a continuat sa rasune la nesfarsit, atat de prelung, incat am inceput sa ma intreb daca nu cumva radea. - Pervers nenorocit! O femeie a tasnit din camera 202. - Mos scarbos ce esti! Femeia s-a impiedicat in marginea covorului si s-a pravalit pe palier, dar a continuat sa arunce un potop de injuraturi in directia camerei. - Iti bati joc de oameni! Tu nici n-ar trebui sa te, atingi de femei! Escrocule ce esti! Imputitulel Impotentule! Era o prostituata. Macar de atata lucru mi-am dat si eu seama. Nu era neaparat tanara. Parul i se lipise de gatul ridat si rujul lucios i se intinsese pana pe obraz. Rimelul ii cursese de la transpiratie si lacrimi si i se adunase la coada ochilor. Sanul stang ii iesise cu totul din bluza descheiata, iar de sub fusta scurta i se vedeau pulpele trandafirii, incinse. Ici si colo, pielea ei pastra urmele unor maini care o atinsesera. In picioare mai avea un singur pantof ieftin de vinilin cu toc. Chiar in clipa in care femeia a tacut, din camera a zburat o perna care a lovit-o drept in fata. Tipetele au inceput din nou. Perna aterizata pe palier era manjita de ruj. Atrasi de galagie, ceilalti clienti au inceput sa iasa pe hol, imbracati in pijamale. A aparut si mama din spate. - Idiotulel Cine crezi tu ca se uita la tine? Tu du-te la o mata salbatica sa te rezolve! Ca asta ti s-ar potrivi! Tipetele femeii, ragusite si intretaiate de lacrimi, s-au stins intr-un amestec de suspine, saliva si tuse. Din incapere au continuat sa zboare fara mila un umeras, un sutien mototolit, celalalt pantof cu toc si poseta. Poseta s-a deschis si tot continutul i s-a imprastiat pe jos. Femeia a dat sa fuga pe scari, dar, din cauza agitatiei sau poate a unei glezne scrantite, nu reusea sa se tina pe picioare. - Ce e cu galagia asta? Potoliti-va! - Faceti liniste! Nu se poate dormi! Ceilalti clienti au inceput sa protesteze in cor, creand si mai multa larma. Doar in spatele usii cu numarul 202 era o tacere deplina. De unde ma aflam eu, barbatul nu se vedea. Inca nu suflase nici un cuvant. Doar directia in care femeia privea cu furie si obiectele care veneau zburand dintr-acolo ii tradau prezenta. Femeia continua sa se tanguiasca spre gaura aceea de tacere. - Sa stiti ca deranj ati, zise mama. Daca vreti sa va certati, va rog sa iesiti afara. - Stiu, nu mai e nevoie sa-mi spui! Ma car imediat si nu mai calc pe-aici niciodata! urla femeia, de data aceasta catre mama. - Nu vreau probleme cu politia, dar va trebui sa ma despagubiri. Pai, ce mai e si asta? Haideti, va rog frumos pe toti sa va linistiti si sa mergeti la culcare. Imi cer scuze pentru tot deranjul. Tu, asculta, mi-ai provocat pagube! N-ajunge doar sa achiti camera. Urcand scarile, mama a trecut pe langa femeia care isi adunase lucrurile la loc in geanta si acum cobora in goana fara sa-si fi incheiat macar nasturii de la bluza. Sanul dezvelit ii salta, iar un client a fluierat. - Hei, tu! N-ai de gand sa platesti? Vrei sa profiti de vanzoleala si sa te furisezi? Prima grija a mamei erau banii. Femeia a deschis usa de la intrare fara sa se sinchiseasca. In acel moment s-a auzit o voce. - Taci, tarfa! Vocea barbatului a sagetat drept printre noi. Zarva a incetat. Era o voce puternica si patrunzatoare, dar in