Greuceanu - Petre Ispirescu

Pe vremea aceea se afla un viteaz pe nume Greuceanu. Auzind si el de fagaduinta imparateasca ce se gandi ce se razgandi ca numai isi lua inima in dinti incumetandu-se pe ajutorul lui Dumnezeu si pe voinicia sa si pleca si el la imparatul sa se inchine cu slujba. Pe drum se intalni cu doi oameni pe care slujitorii imparatesti ii duceau la imparatul ca sa-i taie pentru ca fugisera de la o batalie ce o avusese imparatul acesta cu niste gadine. Ei erau tristi bietii oameni dara Greuceanu ii mangaie cu niste vorbe asa de dulci incat le mai veni nitica inima ca era si mester la cuvant Greuceanu nostru. - Fragment din carte.