Getica - Iordanes

"Cea mai buna carte privind istoria  romanilor si formarea natiunilor europene scrisa in anul 551 d. Hr. si singurul izvor istoric direct. din mileniul 1. Cu o prefata a editorului si un studiu introductiv substantial  de Gabriel Gheorghe. Editie critica latina- romana." DESPRE IZVOARE Cel ce vrea sa afle istoria  Daciei din surse directe, adica din cronici contemporane evenimentelor sau apropiate ca timp, are parte de niste surprize. Prima ar fi aceea ca despre Dacia si despre daci  au scris nume ilustre, fie istorici, fie  imparati sau cei din anturajul lor, ceea ce inseamna ca Dacia era un subiect demn de interes  in acea vreme pentru contemporani. Mentionam cateva nume dintr-o perioada istorica cuprinsa intre sec. 1 i. Hr si  primele trei secole dupa Hristos: Diodor din Sicilia   (Cartea 21 din Biblioteca istorica), Dio Cassius (Istoria romana, Cartea 67 si 68), Imparatul Augustus, Titus Livius,  Dio Chrysostomos (Getica), Criton, (medicul personal al lui Traian (Getica), Traian ( De bello dacico), Tacit  (biografia lui Traian). A doua surpriza este ca niciuna din operele autorilor citati referitoare la Dacia nu mai exista! Ceea ce a ajuns la cunostinta publica se datoreaza unor referiri indirecte. Lista este mult mai lunga.  Unele explicatii punctuale s-ar putea gasi.  Resentimente umane, sa zicem.  Cand Domitian, de pilda, a decretat drept crima citirea cartilor despre daci ale lui Titus Livius, ne putem gandi la necazurile pricinuite de daci imparatului, care, invingator in doua razboaie, a trebuit totusi sa le plateasca tribut invinsilor.  Apararea reputatiei stirbite ar fi alta explicatie, in cazul interdictiei  promulgate de imparatul Caracalla, privind simpla rostire a numelui  get pentru a scoate din constiinta publica faptul ca si-a asasinat propriul frate, Geta, interdictie urmata de un adevarat carnagiu soldat cu  aproape  20 de mii de victime. Totusi, apar destule semne de intrebare. Ne-am putea folosi  de cateva exemple dintr-o multitudine de cazuri.  Pe de o parte, ridicarea unei columne, o capodopera arhitecturala consacrata victoriei romane asupra dacilor, care exprima orgoliul si satisfactia imparatului Traian, dar si un neobisnuit omagiu si o dovada de respect  la adresa unor mari invinsi, dacii, sau, mai tarziu, construirea arcului lui Constantin cu acele statui de daci  simbolizand nobletea si intelepciunea unui neam  si alte asemenea, coroborate, pe de alta parte cu disparitia  dovezilor la varful istoriei, amploarea interdictiilor  culminand  cateva secole mai tarziu cu  dispozitia papei Grigore cel Mare de ardere, pur si simplu, a cartilor despre daci.    NOUL CONTEXT ISTORIC Ne aflam la aproape patru sute cincizeci de ani de la epoca plina de glorie cand Traian cucerea Dacia. Scena istoriei este acum alta. Daco-getii de odinioara, deveniti acum ostrogoti  (cei din rasarit) si vizigoti (cei din apus) incep sa aiba un cuvant de spus in destinul imperiului. Roma cunoscuse schimbari radicale si momente pline de umilinta. Fusese de doua ori devastata de vizigoti, Alaric in anul 409, Atavulf in 412  si de vandali in anul 455. Imperiul Roman se afla in plina disolutie. Criza politica a  imperiului roman se adanceste inca din timpul imparatului Constantin odata cu diviziunea  de la inceputul secolului 4 in Imperiul Roman de Apus cu capitala la Roma si cel de Rasarit cu capitala la Constantinopol. Intre timp, crestinismul castiga teren  si tot mai multe populatii, intre care si gotii, urmasii getilor, se convertesc la  crestinism. Europa nascenta cunoaste invazia hunilor cu toate complicatiile survenite. Contextul istoric al celor doua imperii favorizeaza ample mutatii demografice, cu consecinte decisive privind nasterea viitoarelor natiuni si limbi  europene de mai tarziu.     Gotii, prin cele doua ramuri nascute din ansi (sacerdotii lui Decebal), adica Baltii, respectiv vizigotii, si Amalii, adica ostrogotii, joaca un rol din ce in ce mai activ in cele doua imperii. De fapt, inca din timpul lui Burebista daco-getii, apoi gotii, s-au implicat de-a lungul timpului  in  viata si destinul imperiului roman. GETICA LUI  IORDANES Cartea a fost scrisa in anul 551 in limba latina si reprezinta un compendiu al unei lucrari mai ample, realizata de senatorul  Cassiodor in 12 volume, la comanda lui Teodoric cel Mare,  imparatul ostrogot al gotilor si romanilor de la Ravenna (454-526), care, constient de originea sa getica, voia sa lase posteritatii o dovada scrisa in acest sens. Lucrarea lui Cassiodor a fost pierduta astfel  incat, dupa moartea imparatului, un alt ostrogot, Iordanes, un apropiat al lui Cassiodor, a scris Getica  sau despre originea si faptele getilor, in mod declarat inspirata din opera senatorului. De-a lungul timpului, istoricii europeni au utilizat lucrarea lui Iordanes mai mult ca un instrument partizan si de manipulare, in functie de interesele nationale, decat ca un veritabil izvor istoric. In Romania, accesul la aceasta carte a avut l...