Flamura verde slaveste Semiluna. Istoria Imperiului Otoman - Dan-Silviu Boerescu

Imperiul Otoman a fost o supraputere care si-a manifestat dominatia in zona mediteraneeana si care a existat din 1299 pana in 1922. Initial a fost un mic beylik adica un stat islamic sunnit fondat de turcii oghuzi in nord-vestul Anatoliei. Odata cu cucerirea Peninsulei Balcanice intre 1362 si 1389 si apoi a Constantinopolului in 1453 Sultanatul Otoman s-a transformat intr-un megaimperiu cu capitala la Istanbul noul nume al fostului centru de unde iradia puterea Imperiului Bizantin. Intre secolele al XVI-lea si al XVII-lea Imperiul Otoman a ajuns la apogeu devenind un imperiu multinational multilingvistic si multicultural stapanind nu doar Anatolia originara ci si Orientul Mijlociu parti din Africa de Nord Balcanii si Caucazul adica o suprafata de peste 5 milioane de kilometri patrati. A fost una dintre cele mai puternice entitati politice si statale ale lumii tarile europene simtindu-se amenintate neincetat de inaintarea continua a acestuia prin Balcani si Ungaria transformata in Pasalacul de la Buda 1541 1686 spre sudul Uniunii Polono-Lituaniene. A existat si interes pentru alte spatii concretizat prin expeditia spre Aceh din Indonezia in 1565 si achizitionarea temporara a Insulelor Lanzarote din Oceanul Atlantic in 1585. Inaintarea Flamurii verzi s-a oprit insa la portile Vienei in 1529 apoi in 1683. La inceputul secolului al XVII-lea Imperiul Otoman cuprindea 32 de provincii si numeroase state vasale si tributare. El a intruchipat cat timp a existat Califatul adica statul musulman universal condus de succesorii Profetului Mahomed. Disparitia Imperiului Otoman a fost o consecinta a victoriei Antantei in 1918 1919 cand fortele Aliatilor in randurile carora se aflau si arabii au infrant in cele din urma Marele bolnav al Europei in Orientul Mijlociu. La sfarsitul Primului Razboi Mondial mare parte a imperiului a fost impartita intre invingatori.