Femeia de ciocolata - Gib I. Mihaescu

Ei tin ochii plecati si nu indraznesc sa-i ridice la dansul. Negrisor isi ia ramas bun de la ea odihnindu-si putin privirile inainte de plecare in negura definitiva in nuanta inchisa a pielei catifelate. Ce izvor de noapte in pielea asta care desigur radiaza amurgul incepator ce-i inconjoara radiaza noaptea ce va sa vie radiaza noaptea eterna in care va intra el nesaturatul...O saruta in gand pe pleoapele lasate si pe punctul acela de zbucium din gat. Se mai opreste putin si asupra lui Modreanu. El sta cu ochii inca plecati ca un vinovat. Ii vine sa-l mangaie si sa-l imbarbateze. Se poate gasi vreo vina copilului care vrea sa manance singur dulciul preferat