Eternitatea si inca o zi - Teatrul lui Andrei Serban - Andreea Nanu

Adeseori cand incercam sa traducem experienta directa a spectacolului in cuvinte ne confruntam cu fenomenul lost in translation. Cand un spectacol de teatru sau opera e filmat si inregistrat pentru a fi proiectat pe ecran traducerea de la scena la ecran sufera pentru ca relatia dintre actor si spectator nu are loc in momentul prezent ci se obtine prin mijloace mecanice prin tehnologie. Beneficiul de a urmari totusi pe ecran anumite detalii de joc ori imagini gros-plan care de la distanta in sala nu se percep e totusi nesemnificativ comparat cu cercul energetic creat cand simtim impreuna pulsul vietii vibrand in acelasi timp. De aceea regizori ca Lev Dodin si altii refuza categoric filmarea spectacolelor pe acelasi vechi principiu conform caruia prin traducere se pierde ceva. Principiu cu care am fost de acord cu diferenta ca din tinerete cand nu exista video mi-ar fi placut sa am inregistrate primele mele montari cu caracter pur documentar de studiu. Cand a devenit posibil am colectionat toate inregistrarile productiilor din teatru sau opera unele extrem de profesionist filmate high-tech cu multiple camere pentru a fi promovate pe canale TV sau comercializate ca DVD. Altele filmate la repetitii de mine cu telefonul sau o camera imprumutata imagini neclare si miscate luate de un diletant cu o mana tremuranda. Zeci de cutii cu aceste casete au fost transportate din biroul meu de profesor la Columbia University cand m-am retras din activitate tocmai la Craiova. De ce acolo Pentru ca prietenul meu academicianul Basarab Nicolescu ma anuntase entuziast ca Lucian Dindirica directorul Muzeului Exilului Romanesc nou infiintat ar dori ca arhiva mea sa poata fi consultata de publicul interesat din Romania. Arhiva a stat la baza cartii scrisa de Andreea Nanu. Citisem cu precadere in Revista 22 o serie de cronici ale autoarei despre erse montari printre care si ale mele. Nu o cunosteam dar am devenit interesat de felul in care scria. Mi-a placut pentru ca scria cu suflet Atentia la pulsul inimii unui spectacol se intalneste rar in cronici referitoare la teatrul de azi. Din pacate azi nimic nu mai poate scapa ideologiei domina tendinta spre o critica acida nemiloasa a tot ce exista sau mai pe sleau care nu corespunde principiilor corectitudinii politice vechea forma reinnoita a stangismului cultural. E acelasi curent negativ aceeasi molima ce se manifesta in tot de la politica la arta. Insa Andreea Nanu scrie din iubire pentru teatru si artisti pentru prietenii ei. Flatat si motivat de interesul Andreei Nanu pentru munca mea stiind ca a scris deja un numar semnificativ de cronici despre spectacolele mele din teatru si opera i-am propus sa le adune intr-un volum. Ideea s-a conturat prin tenacitatea autoarei si sustinuta de dialogul nostru a crescut. Cateva spectacole le-a vazut pe scena recent majoritatea le-a vizionat cu ajutorul Muzeului Exilului din Craiova care i-a pus la dispozitie arhiva mea. Am reflectat pe parcurs la scopul cartii si la ecoul pe care l-ar putea avea. Oare ar fi o idee buna Pe cine ar putea interesa o astfel de carte despre spectacole care nu mai exista Da stim ca teatrul se intampla in prezent. Cum si clipa de acum moare in clipa urmatoare ce a fost ieri nu mai are nici o relevanta in afara de una muzeistica. Fac o confesiune cand montez un spectaol nou sper sa fie ca o bataie de clopot. Cand intr-o slujba clopotele bisericii bat reprezinta ce anume O abatere din obisnuit. O schimbare de stare. Clopotele ne trezesc ca sa ne aminteasca de miracolul ca suntem vii. Stiu ca in montarile mele nu reusesc decat rareori sa fac sa sune clopotul. Dar dupa un timp dupa ce spectacolul nu mai este clopotul rugineste si sunetul dispare. La fel spectacolele cele de ieri azi sunt moarte. Insa Andreea Nanu mi-a argumentat unul din motivele pentru care o astfel de carte ar merita sa fie scrisa nu e firesc sa nu existe pana la ora aceasta nici o carte despre Andrei Serban in Romania . Intr-adevar singura lucrare de specialitate publicata in tara a fost traducerea volumului lui Ed Menta Lumea magica din spatele cortinei aparut cu ani in urma in Statele Unite. Citesc cu bucurie ce se scrie despre ceilalti. Ma atrage insa ideea lui Marcel Duchamps a unei reprezentatii in care toate numele artistilor sunt omise. Am putea sa ne lasam inspirati de anonimitatea celor care au cladit catedrala din Chartres sau piramidele egiptene Cum arta pura nu serveste nici unui scop material actiunea artei dupa Duchamps e transformarea fiintei. El definea arta printr-un verb a lucra . Daca am putea sa lucram impreuna liberi de egoism nu ne-ar pasa daca numele este sau nu subliniat. Venind din afara breslei facand o munca de cercetare uriasa care i-a luat aproape un an studiind in amanunt inregistrari cu spectacolele de teatru si opera pe care le-am montat in diferite tari si continente parcurgand toate etapele carierei mele Andreea Nanu m-a facut sa inteleg ca miza cartii nu e doar personala ci e despre sansa de a trezi o const