Era sa fiu poet - Ovidiu Oana-Parau

Prin volumul Era sa fiu poet, poetul Ovidiu Oana-Parau isi infatiseaza crezul poetic si ne dezvaluie resorturile profunde ale creatiei sale: „Prin modul in care am dobandit-o, poezia mea este o hierofanie a sacrului natural, spiritual, nu material. Ea se strecoara printre fantele timpului in spatiul meu provizoriu; enigmatica si tainica la primul vers, se metamorfozeaza treptat pana la finalul ultimului, ca un sarpe spiritual revarsat din intunericul ideatic in nuanta culorii care maculeaza hartia, devenind ceea ce este: o fantasma tangibila. Unii spun ca scriu, dar eu sunt doar un fotograf de ganduri. Poezia mea este o altfel de tacere, un fel de fotografie interioara muta care prinde viata doar privita. Si nu poate fi mai buna sau mai rea decat sunt eu. Poezia este raspunsul intrebarilor nerostite sau raspunsul tacut al gandurilor? Eu nu am nimic de demonstrat prin poezie! Vreau doar sa va arat ce am trait, vazut, simtit, visat… Traind liber, am putut sa ma inalt pana in tarii; poezia m-a ajutat sa revin acolo si apoi m-a purtat pana spre limitele nemarginirilor, facand sa fiu primit in Constienta universala. Nu sunt poet! Sunt doar un om de spirit care surprinde si reda altfel prin cuvant firescul naturii si firea omeneasca, asa cum fac toti artistii cu mijloace felurite. Inteleg organic spusa lui Petre Tutea „unii se screm si altora le vine” cand e vorba despre poezie. As minti sa spun ca eu nu am trecut prin asta, dar am avut bunul simt sa renunt de fiecare data si imediat. Eu doar aduc mai aproape de voi povesti care sa alunge pentru moment o parte din grijile / mohoreala zilei, ca ucenic ascultator la soapte muzei.” Ovidiu Oana-Parau